• Transpunere succintă

14 3 0
                                    

Când scriu,

bucată cu bucată din mine se rupe,

iar stiloul se face mai ascuțit decât a fost vreodată.


Și-o parte din mine se rupe

și se-aruncă în neștire

într-un hățiș lipsit de spirit viu.

Tot ce-i viu, de fapt, îmi curge din piept, 


Mă-ntreb unde greșesc atunci când amorțesc

și știu doar să mișc din mână.

Din rânduri

hrănesc, rănesc, iubesc.


Să-mi țină cineva condeiul, 

rogu-vă.

Aș vrea să trăiesc.

Îmi curge cerneala pe sub piele

și mă fac albastră.


Vreau să-mi țin condeiul

pentru că fără el,

am încetat să mai fiu eu.

Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal NegruUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum