Adopted?! *pauza*

Capitolul 31

Inainte sa incepeti sa cititi, sa stiti ca am modificat putin felul in care sunt construite capitolele. Acum nu o sa mai aveti  numele personajului in fata, iar cand un personaj va vorbi, vor aparea apostrofurile.

'Blyyyythe! Trezeste-te, trebuie sa mergi la scoala!'

Ugh... De ce nu pot sa imi petrec tot restul vietii in aceste cearceafuri, dormind?

Nu m-am ridicat din prima atunci cand am fost strigata. Mi-am pacalit creierul spunandu-mi ca mi s-a parut ca am fost strigata, sau ca poate am visat. Desi o parte din mine stia ca nu e asa.

'Blythe!' vocea continua sa se faca auzita, in ciuda insistentelor mele de a o ignora. Mi-am tras patura peste cap si am continuat sa ma fac ca nu am auzit cand am fost strigata. Poate asa voi fi lasata in pace.

'Blythe!'

Se pare ca soarta nu tine cu mine...

Nu mi-am putut identifica vocea persoanei care ma striga, dar am putut auzi sunetul scos de usa care a fost deschisa. 
'Blythe, este deja tarziu. Doar nu vrei sa intarzi.'

Vocea se auzea infundat din cauza pernei pe care o aveam pe cap, dar am putut sa imi dau seama ca Liam este cel care a venit sa ma trezeasca.

Un moment de liniste a urmat. Am crezut ca poate a decis sa plece, si sa ma lase sa dorm. Dar m-am inselat atunci cand am simtit cum patura este trasa de pe mine, iar aerul rece a facut contact cu corpul meu cald.
Dar asta nu m-a facut sa ma ridic sa mi-o recuperez, sau sa incerc sa protestez. Am ramas in aceeasi pozitie.

'Stiu ca esti treaza. Trebuie sa te duci la scoala! Ori o sa intarzii.'

Aleg varianta a treia: sa nu ma duc la scoala. Multumesc frumos!

'Tu ai vrut-o.'

I-am auzt tonul amenintator, dar tot nu m-am miscat.
Ce? Patul imi ofera o imbratisare si o comoditate nemaintalnita in aceasta lume.

Liam a inceput sa ma gadile, stiind cat de mult urasc asta. In primele secunde de cand i-am sintit degetele fluturandu-se pe pielea mea, am sarit ca din gaura de sarpe, astfel el castigand.

'In 10 minute sa fi gata. Ne-am inteles?' a spus pe un ton autoritar, dandu-mi de inteles ca nu am de ales. Iar daca nu o sa il ascult, nu o sa iasa bine pentru mine.

A iesit din camera lasandu-ma sa imi plang de mila si sa ma rog sa mai pot sta macar 5 minute, alaturi de cel mai bun prieten pe care l-as putea avea vreodata, patul.
Mi-am dat 2 palme mintale, si m-am ridicat, incepand sa ma pregatesc pentru scoala.
M-am imbracat cu o pereche de blugi albastri, un tricou negru, o jacheta de blug. Mi-am luat ghiozdanul in care am toate lucrurile necesare pentru ziua de astazi.

'O noua zi de scoala. Ce minunat!' am rostit fara vlaga, dupa care am deschis usa de la camera. 

O sa dau 2 teste astazi iar notiunile stiute pentru ele sunt echivalente cu multimea vida. Adica sunt nule, egale cu 0. 

Trebuie sa invat sa nu mai las invatatul pe mai tarziu, mai ales cand stiu ca o sa fiu plecata si atunci cand chiar voi vrea sa invat, nu o sa am timp. Asta e acum, cu un 4 in minus sau in plus la fel imi va decurge viata. Asta daca nu se decide Louis sa ma dea afara din casa  pentru nota aia mica. Sa speram ca nu.

'Buna dimineata raza de soare!'mi-a spus Liam in momentul in care am terminat de coborat treptele. A vrut sa mai continue sa faca misto de mine, dar cand a observat ce privire urata i-am "daruit", a tacut. 'Hai sa mananci', a spus in cele din urma.

'Nu mi-e foame' i-am raspuns sec. Chiar nu imi era foame, dupa cat am mancat aseara. Pentru ca cineva, nu dam nume, a dat comanda de mancare chinezeasca cand am ajuns inapoi in Londra, si nu a fost multumit pana ce nu mi-am terminat toata portia.