Iubire de Slytherin

Aleea Diagon

A doua zi ajung alături de tata pe Aleea Diagon, privesc uimită toate magazinele din jr. Nu am mai fost niciodată aici, de fapt, nici nu cred că am părăsit vreodata curtea casei mele.

— Ai nevoie de o mătură, îmi spune tata posomorât.

Dau din cap entuziasmată și îl urmez într-un magazinaș. Nu am avut voie să folosesc mătura până acum. Cât timp tata vorbea cu vânzătorul am decis să mă prlimb prin magazin. Fiecare obiect era uimitor, fiecare detaliu mă captiva.
Fără să văd pe unde merg mă împiedic de un băiat brunețel.

— Îmi cer scuze, nu te-am văzut, mă scuz eu imediat.

— Nu, e vina mea. Îmi pare rău.. ești bine? întreabă el amabil.

Cred că este de vârstă cu mine, are niște ochi verzi superbi și un zâmbet atât de plin de viață.

— Mă numesc Cedric Diggory, se prezintă el politicos.

— Sunt Sierra... Sierra Snape, răspund eu rușinoasă.

— Vrei să spui că ești fiica profesorului Snape? Am crezut că e doar o bârfă! spune el uimit.

— Ei bine eu sunt... în carne și oase...

Cedric dă să rostească ceva, însă este oprit de vocea groasă a tatălui meu.

— Ți-am luat mătura, oh, se pare că deja ți-ai făcut un amic, spune el apropiindu-se. Te-aș ruga să nu mai vorbești cu el, e un hufflepuff! continuă el arțăgos apoi mă prinde de braț.

Nu apuc să mai zic nimic că sunt scoasă din magazin.

— De ce te comporți așa? Doar ce îmi făcusem un prieten! strig eu la el nervoasă.

— Singurii tăi prieteni vor fi Slytherini! îmi răspunde el răstit.

Nu mai zic nimic și ne continuăm drumul către magazine. Nu înțeleg de ce o ține atât cu Slytherinii, până la urmă nu înțeleg care e problema daca îmi fac prieteni din alte case.

Intrăm într-un alt magazin de unde aveam să îmi cumpăr toate cărțile de vrăji. Din nou tata se ocupă de tot iar eu explorez zona. Unele cărți aveai coperți ce se mișcau, altele borboloseau.

În raionul cu cărți despre poțiuni se afla un băiat foarte înalt, cu un păr blond precum aurul. Nu avea cum să nu iasă în evidență. Pare abătut, supărat.

— Ei bine mă bucur că în sfârșit îți cauți prieteni pe măsura ta, spune tata venind lângă mine.

— Cine este el? întreb eu curioasă.

— El este Draco Malfoy, cel mai bun Slytherin din ultimii 3 ani, rostește tata mândru.

Din spatele lui Draco apăru un domn în vârstă cu un păr la fel de auriu ca al său, însă ceva mai lung. Băiatul lasă capul în jos, iar acel domn care sigur era tatăl său pare că l-ar certa.

Cei doi ajung în dreptul nostru, iar fața acră a bărbatului se transformă într-una veselă când îl vede pe tata.

— Snape! Ce bine îmi pare că te văd! spune bărbatul încântat. Ea trebuie să fie micuța Sierra, nu-i așa? continuă el analizându-mă.

— Nu mai este așa micuță ca ultima dată când ai văzut-o, Lucius, spune tata.

— Ai decis în sfârșit să o lași la Hogwats? Uimitor, se pare că Draco în sfârșit va avea o concurență pe măsură, adaugă Lucius priviindu-și fiul.

Draco însă era la fel de abătut, mă privește scurt, apoi lasă din nou capul în jos. Tata și Albus se iau cu vorba, mergând în fața noastră.

— Ești bine? îl întreb eu pe Draco.

— Ce-ți pasă ție? răspunde el iritat.

— Îmi pare rău... nu am vrut să te deranjez, spun eu și las capul în jos.

Părăsim magazinul, apoi tata și Lucius își strâng mâna, iar pe urmă foecare pleacă în drumul său.

Mai facem câteva cumpărături, apoi ne întoarcem spre casă. Abia aștept ziua de mâine, în sfârșit voi studia la Hogwarts. În sfârșit îmi voi face prieteni.