" Ochii săi mici, ca două semiluni, sclipeau atunci când zâmbea. Iar obrajii săi moi și dolofani creau un contrast dat naibii cu buzele sale mari și pline. Degetele sale țineau strâns o cariocă, desenând într-o carte pentru copii. Și-a ridicat iriși...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am înfipt agresiv degetele în păr, abținându-mi un urlet de nervi. Gâtul mă ustura, iar pielea începea să mi se încrețească, din cauza frigului de afară. M-am rotit în jurul blocului și a percului din apropiere de mai bine de jumătate de oră, în căutarea celui cu părul roz. Pur și simplu simt cum încep să-mi pierd mințile. Dacă a încercat cineva să-i facă ceva? Dacă tremură de frig în acest moment, pentru că tot ce are pe el este un hanorac și niște boxeri pe el? Dacă i s-a întâmplat dracului ceva rău? Nu o să mi-o iert niciodată.
Cutreier străzile pustii de ceva timp. Am fost chiar și înapoi acasă de câteva ori, gândindu-mă că poate s-a întors, dar degeaba. Nu am nici o idee pe unde ar putea măcar fi. L-am sunat și pe Hoseok să mă sune de urgență dacă cumva îl vede pe cel rozaliu. Nici nu am idee ce să mai fac, sau unde să mă mai duc. Sau măcar de ce îmi fac atât de multe griji. Dar știu un singur lucur și acela e că dacă se va întâmpla ceva cu el va fi numai vina mea.
Am pornit spre casa lui Jin, deoarece nu îmi mai venea în cap nici un loc din întreg orașul unde s-ar putea duce. E casa lui, nu? Dacă nu este acolo mă dau bătut. Și probabil îl voi suna pe Jin. Nu am avut curajul necesar să o fac până acum. Îmi era teamă că ar fi putut veni cu tancul peste mine, iar de aceea nu l-am sunat. O fi Jin o divă în devenire, dar când se enervează nu îl mai poți opri. Iar eu nu vreau să mă trezesc cu el în fața ușii în momentele următoare.
Pașii mi-au devenit mai rapizi când pe ecranul telefonului am văzut ora opt și ceva, în jurul meu fiind întuneric. Îmi vine să-mi smulg părul din cap, pentru că din cauza iubitei mele el a plecat. Dacă Dae nu s-ar fi luat de el de la nimic el nu ar fi ieșit din Little și nici nu ar fi plecat. Iar faptul că aproape l-a pălmuit pe cel rozaliu îmi face stomacul să se strângă dureros. Nu are nici un drept să se atingă de el. În nici o circumstanță.
Probabil dacă Dae nu ar fi încercat să-l lovească el nici nu ar fi reacționat atât de agresiv. Privirea sa rece îmi dădea impresia că mai avea puțin și o omora pe Dae, cu mâinile goale. Și la naiba... Ce mai privire. Aș fi putut să mă dezmembrez la cât de intens și vicios arăta. La cât de... Al dracului arăta. Mi-aș fi dat drumul dacă îl mai auzeam cum vorbește. Vocea sa era atât de scăzută și groasă. Total opusă de cea pe care o folosește zilnic.
Atitudinea i s-a schimbat în mai puțin de câteva secunde. De parcă un demon l-ar fi posedat. A devenit dintr-o dată foarte hotărât și nervos pe orice, încât, dacă nu l-aș fi cunoscut ca acel mic Little speriat să iasă din casă, aș fi jurat că Jimin cel mare este atât de periculos mai mereu. Era atât de schimbat. Dar într-un mod al naibii de bun. Drăcie, arăta atât de... Fierbinte. Și în acel moment am putut observa dualitatea unui om.
Fugind și pierdut în gânduri, nici nu am băgat de seamă că am ajuns în cartierul în care cei doi locuiau. Am căutat cu privirea blocul lor, urmând să intru în scară, pornind spre scări. Am ridicat rapid cele câteva scări și am ajuns în fața casei, dar nici urmă de Jimin. Am privit panicat în jur, începând să mă înjur în gândul meu, deoarece nici aici nu l-am putut găsi. Nu am idee unde ar fi putut pleca, sau de ce măcar a plecat.
