Marko

Capitolul 3

,,Uneori trebuie să te comporți ca și cum nu ți-ar păsa, chiar dacă îți pasă enorm de mult."

Intru pe ușa firmei obosită după noaptea de ieri. Nu am putut să dorm deloc, iar faptul că este ora 13:30 și eu nu mi-am revenit, nu este de mirare. Sper să nu am mult de lucru și să termin repede treaba pentru a mă reîntoarce în patul meu de acasă.
 
Când ajung în clădire, o voce caldă mă întâmpină și mă întorc pentru a o întâlni.
 
—Bună, Stormy! îmi zâmbește părintește Anastasia, îmbrățișându-mă.
 
—Bună ziua! îi zâmbesc înapoi.
 
Mă privește atent. Știu că observă oboseala de pe fața mea și știu că știe motivul pentru care sunt așa. Aleg însă să tac pentru a auzi ce are de spus.
 
—Evenimentul de aseară se pare că nu a picat tocmai bine pentru tine și Marko, oftează dezamăgită. Îmi pare rău!
 
—Dacă știam al cui este restaurantul nu m-ați fi văzut acolo, îi tai rapid elanul pentru a nu se aștepta că am să trec cu vederea peste ce s-a întâmplat.
 
—Marko nu a vrut să își anunțe întoarcerea și am respectat asta. A vrut să revină în țară o dată cu deschiderea restaurantului pentru a nu lăsa loc de interpretări presei sau articolelor nefavorabile care ar fi putut apărea. Nu a vrut ca jurnaliștii să scotocească informații despre motivul plecării sale sau întoarcerii. Acesta a fost motivul pentru care nu ai știut. Oricum, nu ne-am închipuit că vei veni.
 
—Nu aveam planuri, mărturisesc. Noroc cu Andrew care m-a invitat la cină, și ghinion cu fiul dumneavoastră care a stricat-o, zâmbesc ironic.
 
—Am purtat o discuție cu Marko când am ajuns acasă. Știa că ești avocata lui Andrew din înainte să se întoarcă.
 
Normal, este firma lui și are acces la toate informațiile.
 
—Era amețit după toate paharele acelea de vin, dar a putut să-mi spună clar că s-a enervat când te-a văzut cu un alt bărbat. Nu se aștepta să te vadă ieri. Noi plănuisem să te invităm la cină în seara aceasta și să afli în alt mod că s-a întors.
 
—Nici eu nu mă așteptam să omoare oameni pentru a lua conducerea de la Christian, dar se întâmplă să te înșeli în viață, îi șoptesc după care mă îndepărtez îndreptându-mă către biroul meu.
 
Simt nevoia să alerg departe de tot ceea ce mă înconjoară. Să nu mă mai gândesc la ziua de ieri sau la el, dar cum pot face asta mai ales acum că s-a întors?! Iar partea cea mai rea este că nu pot pleca deoarece ne leagă un contract de un an pe care l-am semnat cu firma pentru a putea face practica aici. Minunat!
 
Urc scările rapid pentru a ajunge în birou. Aud gălăgie cu cât mă apropii de ușă, iar asta mă duce cu gândul la secretara pe care a spus Christian că o va pune să-mi termine treaba, pentru a lua parte în seara aceasta la cina organizată în familia lor, dar timpurile vocale aparțin unor bărbați, iar asta mă face să mă îndoiesc.
 
Deschid ușa și îmi dau seama că gălăgia venea de la biroul de alături atunci când observ prin peretele din sticlă că gașca lui Marko s-a reunit în camera de lângă. Din fericire sunetele nu trec prin perete și mă pot bucura de liniște, fără a îi auzi.
Mă așez la birou deschizând niște acte pentru a le semna, lăsând dosarul lui Andrew la sfârșit pentru al mai răsfoi puțin.
 
Nu mă pot abține și îmi îndrept privirea către biroul de lângă. Se pare că gașca băieților a rămas fără un membru. Îmi îndrept privirea către brunet și constat că acesta m-a observat deja, ochii lui analizându-mă dinainte să mă uit la el.
Îmi zâmbește în colțul gurii, iar asta mă face să îmi dau seama câtă încredere a acumulat cât timp a fost plecat. Cum poate să îmi zâmbească după tot ce a făcut? După tot ce mi-a zis seara trecută? Hmm... dacă acum este conducătorul mafiei crede că poate să se joace cu mine cum vrea el! A prins curaj se pare. Poate eu nu am propria mafie, dar și eu mă pot juca urât dacă vreau.
 
Iau telefonul și o sun pe Julia, secretara care mi-a fost pusă la dispoziție pentru a mă ajuta la birou. Nu știu dacă mă voi duce la cina familiei Adams diseară, dar o mână de ajutor nu îmi strică.
 
Cum ajunge în birou îi spun tot ce avem de făcut, cu gândul de a termina mai repede treaba și de a nu mai zăbovi.
 
Nu trec zece minute și aud telefonul sunând. Răspund fără a mă mai uita la număr, aflând mai apoi că cel cu care vorbesc este Tony.
 
—Nu vii să ne saluți? mă întreabă acesta serios, privindu-mă prin geamul din sticlă.
 
—Am treabă, spun la fel de serioasă, făcându-i semn spre teancul cu acte și dosare.
 
—Poate rezolva asta secretara de lângă tine, de aceea este acolo, râde. Am aflat asta direct de la sursă, deci nu mă poți contrazice, spune convins aruncând o privire spre brunet.
 
—Am uitat că te afli lângă Marko Adams, scuzele mele, spun sarcastică. Ați venit să vă vedeți cu el nu cu mine, așa că mai bine vă las să vorbiți, cu siguranță aveți multe de povestit. Pa, Tony! închei brusc.
 
Dacă Marko vrea să îmi vorbească, ar trebui să mi se adreseze direct nu prin prietenii lui. Asta este cel mai trist, bărbații tac când ar trebui să vorbească și vorbesc când nimeni nu mai este dispus să asculte. Ignoră când ar trebuie să acorde atenție și întind mâna când locul de lângă ei este deja gol.
Poate aici el este șeful din cauză că deține compania, dar nu ar trebui să amestece lucrurile personale cu munca de la birou.