Capitolul 42

612 53 52
                                    


Era ingrozitor de frig in ajunul Craciunului. Stateam afara, langa masina lui Camber parcata in fata hotelului din Dalmy. Tremuram mai tare ca niciodata, cu gluga trasa pe cap si paltonul legat strans in jurul meu. O multime de fulgi cadeau din cer si singurul avantaj era ca peisajul era absolut minunat, desi un strat de zapada mi se aduna pe cap. Crengile copacilor erau acoperite cu nea, iar strazile erau pline cu oameni care dadeau zapada la o parte de pe sosele.

M-am aplecat si am deschis portbagajul masinii, incepand sa aranjez pungile de hartie in care erau cadourile de Craciun intr-un colt. Camber, care era in spatele meu, le-a privit suspicios, dar exact asa am privit eu pungile negre pe care el le-a pus in celalalt colt. Aveam o banuire ca acolo erau deasemenea niste cadouri, dar nu am scos nici un cuvant despre asta. Trolerele noastre desparteau pungile misterioase.

Camber ma trage de talie spre el si inchide portbagajul. Mana lui se ridica spre capul meu si scutura zapada adunata pe gluga. Buzele lui se ridica intr-un zambet. Ii inconjor talia cu bratele mele subtiri si il strang in brate, sperand ca macar o parte din caldura lui se va transfera la mine.

- Deci plecati. se aude glasul lui Ethan Harisson.

- Plecam. ofteaza Camber avand barbia pe crestetul capului meu.

- Stiti, sunteti mereu bine-veniti in buncarele din Amaris. Sunteti unii din cei mai buni luptatori pe care orasul ii mai are. spune Omul de Stiinta cu mainile stranse la piept.

- O sa ne mai gandim la oferta, dar la moment avem o promisiune de respectat. zic eu zambind.

- Exact. Ne-am terminat treaba in Dalmy.

Referinta la Eris si experimente imi strica dispozitia in doua secunde, dar incerc sa indepartez acele ganduri si in schimb ma concentrez pe altele. Ganduri cum ar fi promisiunea pentru Lerna si Marcus ca o sa ne intoarcem inaintea Craciunului sau oferta lui Ethan. Barbatul ne-a invitat cu placere in ascunzatoarea lor din Amaris. Dupa parerea lui, eu si Camber am fost cei mai cautati oameni dupa atacurile oamenilor pierduti, iar ei au fost devastati sa creada ca noi am putea fi morti. Intr-adevar, Daniel Belami era capul Razboinicilor, iar Camber urma sa devina si el asta dupa ce isi termina instruirea la douazeci si patru de ani.

Iar eu, ei bine, eram Calatoarea de care toti se temeau. N-as fi crezut ca restul m-ar vrea inapoi. Ma simt flatata.

- Vrei cumva sa te ducem in apropierea Amarisului? intreaba Camber, fiind gata pana si sa ii deschida usa lui Ethan.

- Am masina mea. plescaie barbatul din buze. Si oricum voiam sa mai raman putin aici, poate reusesc sa cumpar niste chestii de la Oamenii de Stiinta.

- Puteai sa-mi spui mie sa le aduc din trecut. spun eu indignata.

Atat de repede a uitat ca eram Calatoarea lui preferata?

- In prima zi am recuperat timpul in care nu am fost alaturi, in a doua zi ai plecat in misiunea ta personala, iar in a treia zi nu ai iesit deloc din camera ta. Ai fost putin ocupata. surade Ethan, la care eu rosesc.

Sincer, am putut iesi din acel hotel doar cu o motivatie uriasa. Prima motivatie fiind cadourile, iar a doua fiind Camber care m-a carat pana la parter. Am fost devastata in fiecare minut din fiecare ora. Daca ma lasai singura, toate gandurile veneau inapoi. Noaptea aveam cosmaruri despre Eris care venea sa ma omoare pe mine si Lerna in padure sau despre mine pe masa de fier dintr-un laborator si Malika razand de semnul de pe palma mea stanga. Credeam ca daca voi iesi, mai mult ca sigur voi ucide pe cineva.

Asa ca am stat in camera si nu l-am lasat nici pe Camber sa iasa.

Razboinicul se desprinde de mine pentru cateva momente ca sa paseasca in fata si sa il imbratiseze pe Ethan o ultima data. Imbratisarea lor e plina de emotii si imi aduce aminte de un tata care isi tine in brate fiul pe care nu l-a vazut de mult timp. Ei doi fac toata chestia aia a barbatilor cand se lovesc pe spate si isi strang umerii, apoi eu profit de ocazie ca sa ma strecor intre ei si sa imi duc mainile in jurul lui Ethan. El ma freaca usor pe spate si ii simt inima cum ii bate nebuneste in piept. Cand ma departez, observ ceva umed in ochii lui. Stomacul mi se strange si in acea secunda realizez prin cate a trecut omul din fata mea.

Călătoarea: Dincolo de AmarisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum