Din întâmplare

Doamne cât îl urăsc uneori.

Trecuseră zile de la disputa cu Cristi și încă nu știam nimic de el. Nu răspundea la apeluri, la mesaje, la nimic. Ana îmi dăduse câteva informații vagi despre el, dar nici ea nu știa cu adevărat mare lucru despre ce face sau unde e, sau poate cu cine.. Împachetam fără ca măcar să știu dacă vom merge în excursia aia stupidă... Parcă tot universul voia să îmi facă viața mai grea.

-Doamneee dacă mă asculți tu vreunpic....

-Hm?

-Mă Lia. Înțeleg că ești preocupată de el.. Dar sunt cea mai buna prietenă a ta și te ajut să împachetezi deci ai putea să îmi oferi puțin timp mie, mă mai ții minte? MARIA.

-Iartă-mă fată.. Dar simt că pur și simplu fac totul greșit știi?

-Eu când fac ceva greșit îndrept lucrurile. Simpluuu.

-Pf..

-Așa și cum spuneam... Adam a spus...

-Hello, iubire! Ești gata de excursieeee?

Nuanța de entuziasm din vocea lui Cristi era egală cu cea de exasperare din oftatul Mariei.

-S-a zis cu problemele mele!

A spus frustrată prietena mea.

-Ce fac fetițele?

-Uite aș fi preferat să îmi termin discuția cu prietena mea înainte să intri ca un necioplit și să mi-o iei... Din nou.

Și-a dat Maria afară emoțiile pe cel mai nervos glas pe care aceasta îl putea folosi.

-Of... Ce rău îmi pare.. Bun. Acum am terminat și cu drama.. Lia să mergem...

-Fira-i al naiba să fi... Îți scriu mai târziu Lia. Papa.

-Maria stai! Nu te supăra...De ce ai fost așa rău cu ea?

Am întrebat încercând să imit glasul dur al prietenei mele dar care părea mai mult un scâncet din partea mea în fața lui. Asta părea să fi gândit și el fiindcă a zâmbit arătându-și dinții aceia superbi și mi-a luat bagajul de pe pat.

-După tine Lupoaică războinică care miauni.

-MIAUN?

**********

După ce l-am lăsat pe Kevin la Ana am plecat să îi luăm pe Alex și Manuela.
Revederea cu cei doi a fost dubioasă. Cristi conducea, eu stăteam în dreapta și cei doi în spate. Ma simțeam încordată avându-l în spatele meu pe Alex și în stânga pe Cristi.

Mâna celui din urma a ajuns pe piciorul meu într-un mod drăguț. Am avut impulsul să i-o rup dar exact când mi-am pus la rândul meu mâna peste a lui, să o îndepărtez, am observat în oglinda retrovizoare privirea lui Alex prea încordată asupra mâinilor noastre pe piciorul meu.

Zâmbetul dulce al lui Cristi sub ochelarii de soare mi-a topit intenția de a-i rupe mâna și vibe-ul meu se schimbase brusc. Chiar păream un cuplu. Până la urmă trebuia să facem chestii de cupluri,nu?

-Doamne iubii. Tu realizezi că mergem acolo și dormim împreună... Vai de mine. Am o rochiță de noapte special pentru tine și..

-MANU... te rog nu vorbi despre astfel de lucruri.

I-a închis gura Alex Manuelei care s-a bosumflat toată încheind astfel încercarea ei de a povesti despre ce urma să se întâmple între ei și rochița aceea. Alex era ocupat să se uite la mine și Cristi. Nu se putea ține și de ea acum.

Am oprit mașina pentru un scurt popas și am mers să iau câte ceva de mâncare. Din păcate era doar un magazin atât de dărăpănat încât îmi era frica să cumpăr de acolo, dar trebuia să ronțăi ceva chiar dacă era posibil să mâncăm acum și să murim mâine..Durase ceva să îl conving pe Cristi să ne lase să mâncăm în mașină, dar am profitat de poziția de iubită și nu m-a putut refuza.