. Subiectivitatea e ceva mai mult decât poezie. Poezia e ceva mai mult decât subiectivitate. Dar poate că, în sinea ei, arta este mai mult decât amândouă. Poate că arta e sentiment. Chiar și arta urâtă; arta de a trăi, arta respirației, arta-vârtej, arta-culoare. Arta-cuvânt. Poate că și aceasta, amest...
. Poeziile nu sunt nimic mai mult decât valuri aleatoare de energie artistică, alimentate de eliberarea pe care o resimte autorul transmițându-și sentimentele. Dincolo de pustiu, la marginea galaxiei de trăsături ce definesc fiecare om, se află un ocean format doar din astfel de valuri. Mulțumesc mult, @conste...
A. se trezește în dimensiuni alternative ale sentimentului în fiecare zi; în alte trupuri, în alte vieți, niciodată aceleași. n-a avut niciodată un nume, un gând propriu sau indepedență. doar un țel, acela de a face oamenii să se reîntregească. zilnic, devine o nouă persoană, însă niciodată desăvârșită. până când se t...
Curajul și misterul se împletesc cu ceea ce pare să fie o poveste istorică. Nu ești curajos decât atunci când te decizi să ții frâiele propriei tale vieți în mână și nu e mister decât în momentul în care un om din înalta societate își găsește sfârșitul într-o pădure a secolului al nouăsprezecelea. Povestea aparține un...
Să îți dorești să poți să zbori e ceva copilăresc și totodată e ceva ce fiecare om și-a dorit la un moment dat.
Lovind unde doare mai tare, Anabela face excepţie de la majoritate. Înarmată până în dinţi cu o răbdare de fier si curajul de a se face auzită, înfruntă lumea capricioasă.
Spre deosebire de restul cărților cu detectivi, „Septentrion" nu începe cu o crimă. Începe cu un legist îndrăgostit de propria moarte și cu un anchetator islandez care se luptă să nu-și piardă mințile. Începe cu jocul dintre poliție și criminal, cu râvna urmăririi, cu certitudinea că doar unul va putea ieși în viață d...
Dacă nu este îngrijită, lumina unui suflet frânt se fragmentează în prisme de culoare și esență. Carson știe asta pe pielea lui. Când, în urmă cu doi ani groaznici, iubita lui a pierit în urma unei boli înfricoșătoare, cancer, fericirea lui și-a pierdut semnificația. De atunci, nu și-a mai permis să iubească. Până câ...
Un cimitir de speranțe e-ntr-o inimă de om; când visătorul moare, visul ajunge deasupra existenței. Dar, când ți-e frică de tine, nici măcar zborul nu te mai poate salva. ,,Dragul meu Flint, astăzi simt că mă prăbușesc. - A ta pentru totdeauna, Ophelia." *copertă realizată de @EchipaBlue*
Nimic nou, nimic minunat. Cartea se învârte în jurul celor două fetițe, Olivia și Eva, ce pornesc într-o oarecare "aventura" văzută din perspectiva fetiței mai mici, Eva. Pe scurt, fetele încearcă din răsputeri să-și salveze casa, chiar dacă riscă tot.
"Te urăsc, pentru că de fiecare dată când mă uit la tine, mi-e dor de Alec. Te urăsc, Landon, pentru că nu eşti el." highest ranking - #8 proză scurtă [16.02]
Poate că am fost foarte aproape de moarte, poate că am murit la primul tun tras, poate că am fost arsă pe rug, dar nu am mai murit înainte în lumea mea. Totul a fost în lumea ei, am suferit și râs doar acolo. Am realizat cu tristețe că nu am făcut nimic în lumea mea, că nu mai am o lume a mea, că nu exist. ...
Viața e atât de incertă. Într-un moment ești rege, iar peste o clipă, sapi în sărăcie a disperare. Ești un sclav care se roagă să fie luat la cer și, mai târziu, un moșier crud, ce se hrăneste cu durerea celor din jur și oare de ce e așa? De ce? Odată și odată devenim toți praf... Praf de stele, praf de destin...
Nu o putea răni pe Arianne a lui pentru nimic în lume. Ar fi preferat să calce pe cuie, decât s-o lovească pe ea. Cât o mai iubea, și cât se mai detesta pe sine pentru această iubire. Toți credeau că ea are nevoie de el, de protecția lui, de banii lui, dar de fapt, el era cel care nu putea trăi fără ea. Avea nevoie de...
Părul îi stătea ciufulit acoperindu-i cu valuri negre obrajii palizi. Buzele ei subțiri și purpurii se strângeau în jurul țigării ce îi făcea trupul rece să se cutremure. Degetele ei groase erau înroşite de linii adânci ce îi transformau mâinile în pânza disperării. Era arta unui suflet distrus, a unei fete ce s-a top...
"O mie una de bătăi în eternul iubirii noastre, O mie una de săruturi printre spini de trandafiri şi oase sfărâmate Şi două suflete ucise pe un deal pierdut în noapte, Iar acesta este sfârşitul nopţilor albastre." _____ Pentru cel ce mi-a devenit oxigen.
Cum e să trăiești între alb și negru? Mia este o pianistă remarcabilă. Toți îi prevăd un viitor frumos până în ziua în care dispare fără nicio urmă, în drum spre casă. Timp de 24 de ani nimeni nu o poate găsi. Ce s-a întâmplat? Poate fi elucidat adevărul prin intermediul unor vise? Și chiar dacă acestea apar la o...
Uite, poate că nu ai înțeles. Eu nu omor muștele. Eu le permit să trăiască în natură, încerc să nu le limitez la camera mea. Le-am hrănit, nu pot spune că nu. Anul trecut, luna trecută sau la sfârșitul verii. Am făcut-o, de ce să nu recunosc? Îți spun că mi-a plăcut. Am plâns când au plecat și când au murit, știam că...
În sufletul meu fragil ca de sticlă se pogoară, întortocheată, o disperare a lacrimilor de sidef. Demonii urlă în vânturi sânge, sinapsele neuronilor mei se ard în menuet sălbatic și se desprind de dendrite, spălându-mi cu brutalitate culorile, iar doctorii neființei îmi dezlipesc carnea de pe oase. O sfâșie și o dezi...
Cuvintele îmi strigau cu ecou în minte, cauzându-mi surzirea sinelui interior; îmi băteau la ferestrele irișilor, cicatrizându-mi sticla sufletului și spărgându-mi în bucățele viziunea asupra lumii; îmi curgeau în cascade prin sinusuri și prin gură, lăsându-mă vulnerabilă și sufocându-mă, ca, mai apoi, să mă recuperez...
„Lasă-mă să trăiesc", mi-a spus, înainte să se omoare singur. // Un volum de proză scurtă ce se vrea inovativ, în mare parte dedicat tuturor lucrărilor pentru concursuri.
Trandafirul are ceva de spus, ceva ce până acum era ascuns în abisul întunecat. Petalele își arată acum farmecul, pentru prima oară. Unele te vor face să surâzi, iar altele să îți cadă șiroaie întregi de lacrimi, dar până la urmă, așa este și în viața: nimic nu este roșu sau alb, uneori există și roz. Cea mai înaltă p...
"Nu condiția noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți." ~Voltaire În capitolele acestei cărți voi prezenta o colecție de citate care să te ajute la înfrumusețarea acelei părticele din tine, numită suflet. Citește, meditează și trăiește - este secretul care îți va aduce mulțumirea după care tânjeșt...
Am cunoscut-o. M-am îndrăgostit. Am fost rănit. Am suferit. Am uitat-o. M-am vindecat. Iubesc din nou.
Domnul L. se trezește dintr-o dată într-un întuneric nemărginit și nemuritor prin care plutește la infinit. Acesta, speriat fiind, încearcă să-și aducă aminte de diferite momente ale vieții sale ce au avut ca rezultat trezirea sa într-un necunoscut întuneric pe care nu l-a mai experimentat până atunci.
