Take me to church.

Take me to church-prolog

                                                          Take Me To Church

                                                                -prologue-

     Anul 1750,populaţia Franţei începe să scadă din ce în ce mai mult din cauza atacurilor neaşteptate ale Rebelilor. Rebelii sunt o asociaţie a plebeilor păgâni, care au fost alungaţi din Franţa pentru simplul fapt că nu erau adepţi la catolicism.

    Acum sunt dornici de răzbunare cu orice preţ. Întregi sate au fost arse de către aceştia. S-ar spune că aceştia nu lasă nimic în urmă când trec pe undeva. Mai exact omoară cu sânge rece pe oricine  le iese în cale.

     Armate întregi au fost trimise pentru a-i opri pe aceştia, dar nimeni nu s-a mai întors viu. Se mai spune că Rebelii, rugându-se la Zeităţile lor, aceştia le oferă nemurirea.Dar toate astea sunt doar legende. Nimeni nu îndrăzneşte să vorbească despre ei. Zvonuri că şi cum aceştia ar muri doar dacă le este înfiptă în creştetul capului un ţăruş de arigint, există, dar nimeni nu le poate confirma.

     Eu însă am o altă varianta. Aceştia au fost odată cetăţeni ai Franţei, aceştia au fot odată Catolici, aceştia s-au închinat odată Lui. Nu era posibil omenesc să se fi transformat în nişte monsti canibali doar pentru faptul că şi-au schimbat religia.

    Lăsând poveştile la o parte, tot ce se întâmplă, mă înspăimântă. Cum poate fi un om aşa de crud, fără milă? Gândurile-mi sunt spulberate de către Lucy,călcătoreasa, care mi-a adus rochia ce o voi purta mâine. Tată, fiind un om important în Franţa, a decis că trebuie să fiu protejată, aşa că de mâine-n-colo voi studia la o Biserica din Normandia.

    La început acesta idee mi s-a părut cel mai teribil lucru care mi se putea întâmpla dar ştiam că părinţii mei fac asta doar pentru a mă proteja. Şansele că familia regelui Lothbrok să nu fie atacată de către Rebeli erau de cel mult unu la o mie.

   Franţa este un regat ochit de toţi. Resursele sunt bogate, iar industria franceză le depăşeşte pe celelalte.

   Reuşesc să îmi amintesc cum tată îmi povestea faptul că a asistat la un atac al rebeliunii. Îmi spunea că un covor de corpuri neînsufleţite zăcea tocmai de la casele ţăranilor până la castel.

   Cu greu a reuşit să scape ascunzându-se în aceea biserica din Normandia, care va fi căminul meu de mâine până când îmi voi termină studiile, urmând să mă căsătoresc, mai apoi conducând Franţa.

     Mulţi ar spune că părinţii mei mă domină, dar accept să le ascult sfaturile şi să fac ce îmi spun ei deoarece orice greşeală făcută îmi va dăuna mai târziu, aşa că prefer să mă supun în faţă lor şi să îi ascult.

*

    O noapte întreagă m-am gândit la ceea ce voi face azi, o noapte întreagă m-am gândit la viitorul meu şi al poporului meu.Oare e bine ceea ce fac? Întrebările curg mai repede decât ar curge apă unui izvor.

   Mary, sora mea mai mică nu părea să aibă ceva împotriva cu această mică plimbare după cum i-au spus părinţii noştri. Ea crede că vom vizită locul apoi ne vom întoarce la confortul de acasă.

   Nu vreau să fiu de faţă când mama îi va spune că vom învaţă acolo timp de aproximativ trei ani. Timp în care rebeli vor fi distruşi, după spusele tatei.

-       Caii sunt înhămaţi domniţă. Ar trebui să mergeţi, tatăl dumneavoastă va aşteaptă. Îmi spune Lucy pe un ton trist.

    Lucy este de vârstă mea. Amândouă avem şaptesprezece ani.Părinţii ei au vândut-o tatălui meu pentru a ne slujii. Eu însă nu o consider o slujitoare, ci mai degrabă o prietenă. Ea este de drept şi defapt unică mea prietenă. Părinţii mei nu ne-au lăsat, nici pe mine nici pe Mary, să ne facem prieteni înafara castelului. Spunea că este prea periculos pentru două prinţese să îşi petreacă timpul cu grade inferioare.

    Locuitorii Franţei sunt clasificati după grade. Aceste grade sunt alese după ocupatia acestora. Gradul I suntem noi, familia regală, preoţii şi subalternii tatei, gradul al II-lea este format din negustori, având o reputaţie convenabilă, gradul al III-lea, muncitorii precum Lucy, iar in sfârşit  gradul al IV, rebelii.

   O priveam atentă pe Lucy cum îmi aranja rochile în valiza albastră, iar pe ale lui Mary în cea roşie.

  Mă ajută să îmi trag rochia de zi pe mine. Mă coafează şi îmi aplică un balsam aromat pe mâini. Uneori mă gândesc la ce m-aş face fără ea. Are un trecut îngrozitor, dar acest lucru nu o face să se simtă tristă,deoarece ştie că are tot sprijinul meu şi al tatei.

   Doi cai negri au fost înhămaţi la trăsura, urmând să pornim către destinaţie.

    Drumul a fost groaznic ţinând cont că ploua cu găleată.

      Ajunşi la Biserica ' Mont Saint Michel' am fost întâmpinaţi de măicuţe şi de preoţi, dar şi de alte câteva zecii de fete şi de băieţi de toate gradele, bineinteles, înafara de IV. Le-am învăţat numele tuturor încă din prima zi în care tată m-a anunţat.

     Pe majoriatea îi cunoşteam. Beatrice Hiver era un unu fiind faţă preotului ce slujea la această biserica. Eliot Thomas,mama lui este trei dar prin căsătoria cu tatăl , ce era un doi, au devenit toţi doi.

     Rebeli nu aveau ce caută prin zonele astea, fiind unele sărace. În Normandia majoritatea sunt de gradul trei. Locul asta a devenit atât de sărac din cauza scăderii populaţiei. Majoritatea locuitorilor au devenit Rebeli,lăsând locul de izbelişte.

  Mă numesc Sansa Lothbrok si asta va fi viaţa mea de acum în colo.

Prologul ieeei ! Este o idee noua şi sper să va placă. Nu am mai scris până acum cărţi cu tema istorică, dar încercarea moarte nu are.

Lăsaţi-va părerea într-un comentariu. Coperta de la media este făcută de @_TrueBeliever căreia îi mulţumesc enorm şi sper să nu se supere că nu am folosit-o, dar am încercat şi eu ceva şi mi-a plăcut rezultatul.