În mintea mea, au încremenit
Mănăstiri la răscruce
Ca un fulg pe cer chinuit
Clipe, secunde să mai apuce
Dar nu i-ar ajunge această viață
Să iubească ca un poet matur
Și apă să-ți fie,
cu care să te speli pe față
Prin versuri să nu mai jur
Iar roua dimineții,
prescrisa într-un vin
Intemnițat de credință pură
Dragostea ta ,
este doar un nesfârșit venin
Pumnale în inimi ,ce ți le fură
