Imi simt pleoapele grele și nu mă simt prea ok.
Mă ustură pielea pe mine, și îmi țiuie urechile.
O lumină albă îmi apare brusc in ochi, iar eu din reflex întorc capul intr-o parte și murmur.
"Ah... bun! S-a trezit" se aude o voce veselă lângă mine, si pot simți prezența a 2 corpuri in stânga mea.
"Yuri! Oh, Doamne, esti bine?"
"Ne-am îngrijorat" se aude o altă voce, și cu memoria mea auditivă mi-am dat seama că e Heeseung, cealaltă fiind mama.
"sunt bine" rostesc eu incet, incercând să mă ridic
Imi fac o viziune mai bună, si observ chipurile dezamăgite ale familiei mele.
"De ce ai făcut asta?" șoptește mama dezamăgită, dând din cap in stânga și dreapta, Heeseung făcând același lucru.
Eu oftez și las capul pe spate.
"Pentru un băiat, Yuri? Pentru un băiat esti in starea asta?" spune Heeseung, continuând mișcarea, dar parcă așteptând ceva de la mine.
"Da, Hee. Pentru că țineam mult la el" apoi incep sa lacrimez, in momentul în care memoriile de la școală mi-au traversat filtrul gândirii din nou.
Peste puțin timp am realizat că si mama plângea, si desigur, m-am panicat.
"Of, Yuri, of!" spune ea printre plânsete, fiind luata strâns de Heeseung in brațe.
După ce si-au dat drumul, mama și cu mine am avut o discuție destul de importantă despre cum nu ar trebui să ma las vrăjită de cineva care poate pleca din viața mea oricând.
După alte mii de oftări, mama spune "Daca ai nevoie de ceva, venim, da?" la care eu dau din cap și ei părăsesc salonul.
Imi usuc lacrimile, si după câteva secunde aud ușa deschizându-se din nou, de data asta un doctor și...
"Yeonjun?" spun eu uimită că e aici.
Avea aceeași infățisare ca ultima dată când l-am văzut, și purta pijamale, deci era automat și el internat aici.
"Hei Yuri! Cum ești? Ce s-a întâmplat?" spune el, tot, numai grijă, așezându-se pe scaun.
"Am plâns mult... am leșinat"
El se uită suspect la mine "Nu omite nimic, te-ai tăiat" iar eu oftez, văzând ca a ghicit, și dau din cap, afirmând fraza lui.
"De ce, Yuri?"
Acum e acum.
El nu știe de Taehyun
Nu-i spun nici moartă
"O-o situație dificilă, Yeonjun" spun eu, tremurând, iar el mi-a crezut minciuna
"Ok. Sa ai grijă Yuri. Mă ingrijorasem. O sa mai vin pe la tine!" și brusc imi simt inima bătând tare, si nu stiu de ce.
"o-ok, pa~"și îi fac cu mâna, iar el imi returnează gestul, apoi pleacă
Ce se întâmplă cu mine?
.
.
.
.
.
Am ieșit din salonul lui Yuri, si ador să vorbesc cu ea, de fiecare dată.
Acum stau rezemat cu spatele de ușa salonului ei, cu mâna pe piept, respirând ușurat, cu buzele curbate intr-un zâmbet , in timp ce Hyunjin se uită la mine
"Hai îndrăgostitule, la salonul tău. Ai nevoie și de odihnă, și~"apoi ia o pauza scurtă "am o surpriza!" și flutură din mâini
"Serios? Ce surpriză?" apoi sar ca un copil
أنت تقرأ
Our chaos||Choi Yeonjun||
قصص المراهقينAșa am ajuns să îl iubesc, și nici nu se putea mai bine <3
