Prolog

24 5 3
                                    


- Cred cã am murit, sau nu înțeleg ce se întâmplă.Îmi văd trupul nemiscat şi plin de sânge lângă calorifer.Dar dacă eu sunt pe jos, atunci cum de mă văd? Plututesc, şi totuşi ceva nu mă lasă ca să plec de aici.Aud în mintea mea, repetându-se acelaşi lucru: "încă nu poți pleca, nu a sosit timpul".
- Privesc în continuare, cum tata îmi spală capul, care în continuare sângera făra oprire, iar mama lângă el tremura de fricã:
- Nu mi-l lua aşa tânăr, are doar 5 ani!Salvează-i viața Doamne, salvează-l te rog. E lumina ochiilor mei, nu vreau să îl pierd. Mai bine eu decât el.
- Du-te repede la vecinì, sunați după salvare!Orice minut contează. Grăbeşte-te că moare!
- Zad, rezistă încă un pic, tata te ia în brațe şi coboară cu tine în fața blocului.Fii puternic!
- O să moară? - întreabă Layla îngrijorată.
- Rămâi acasă puiule şi roagă-te să nu se întâmple asta!Roagă-te pentru fratele tău!

*****

Nu ştiu cât timp a trecut pânã a sosit ambulanța roşie, doar atât ştiu că era foarte frig afară. Nu am simțit asta, dar totul era înghețat şi ningea cu fulgi mari. Era ultimul lucru ce mi-am amintit , după care s-a fãcut întuneric.

În momentul următor simțeam o fulgerătură fierbinte în zona pieptului şi o forța puternică care mă trāgea înapoi în corp. Eram total amorțit şi mă orbeau luminile,nu mă puteam mişca deloc.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 22, 2021 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Infectat cu iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum