Our chaos||Choi Yeonjun||

chapter 52 se pare că... auch

{Last 4 chapters 😭}

"DECI MAMA, NU O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI AȘA CEVA"

strigă Heeseung și-și aruncă geaca pe unde apuca imediat ce intră in casă.

Obrajii lui tot roși erau, precum și ochii acestuia, dar din plâns s-a oprit din lipsă de apă din corp.

Intră peste mama sa in sufragerie și se aruncă pe canapea lângă ea, trăgându-se frustrat de păr

"Ce e, tinere? Ai plâns?"intreabă Soori îngrijorată și pune pe masă cartea pe care o citea, după ce îi îndoaie un colț ca să nu uite unde a rămas.

"Mama..."

"Da, Hee. Spune. Ce se întâmplă?Cine te-a supărat?" și îi mângâie părul, fără să aibă vreo idee de ce plânsese el înainte.

"Nu sunt absolut deloc supărat, mama!" lucru ce a făcut-o pe Soori confuză, având în vedere că in ciuda ochilor umflați, Heeseung zâmbea entuziasmat.

"Atunci?"

"Mama... YEONJUN A CERUT-O PE YURI!" țipă ca un disperat Heeseung și se ghemuiește.

Complet șocată de veste, Soori isi duce mâinile in dreptul gurii și chițăie.

"Cum așa?😃"

"Nu știu! DAR SE MĂRITĂ SORUMEA!😃😭" și un mix de emoții i-a cuprins pe amândoi.

"Deci mno... trebuie să vină tactu din Franța cât mai repede posibil"  zice Soori și o ia la țopăit prin casă, cot la cot cu fisu'

.
.
.
.
.

"Au dat îngerii minunea să mai dai pe acasă?" bate Kalia cu piciorul de podea, aruncând sus-jos schematic si un papuc în momentul în care fiul ei drag intră pe ușa casei sale, pragul căreia nu l-a mai trecut de  2 zile și ceva.

"Sărut mâna, mamă!" spune acesta de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, apoi își pune geaca in cuier.

"Nu că 'sărut mâna'! Unde naiba ai stat de n-am știut nimic de tine?"

Kai își acoperă urechile cu podul palmelor și se incruntă.

"Am stat la un prieten și mama... jur că am vrut să vin acasă dar nu m-a lăsat nebunul" grăiește Kai o minciună cât el de mare și ridică din umeri

"Ai impresia că tu m-ai făcut pe mine? Nu m-am născut ieri"

"Știu foarte bine. Și mai știu că și tu fugeai de acasă să te duci la tata peste noapte, deci nu ai dreptul să mă judeci, mama." . Având chef de glume și știind că și-a călcat mama pe nervi, trece pe lângă ea ca fulgerul și fuge direct în camera lui râzând.

"Iți fut o judecată peste ceafă de nu te vezi, imbecilule!" și apucă un ciorap lung in care pune un săpun solid luat de pe colțul chiuvetei din bucătărie, apoi se duce fugind pe scări după ființa ordinară căreia i-a dat naștere.

Intră in cameră lui aproape dărâmând ușa și își zărește plodul suit pe șifonier, cu o cutie peste el.

In loc să se gândească că își vede moartea cu ochii, Kai râdea ca descreieratul și se ruga zeilor să nu cadă de pe șifonier.

"Dă-te jos, că dărâm ăla peste tine" spune cât de calmă poate Kalia și așteaptă, uitându-se la el de jos, dar el tot punea paie pe foc.

"Nu e ca și cum bunica te lua cu ciorapul când veneai de la tata!"

Până aici i-a fost, i-au sărit nervii.

"Tu-ți gâtu' mă-tii și al lui tactu' de nu te învinețesc" aruncă mama disperată cu ciorapul , poate poate îl inimerește pe Kai, dar ia-l de unde nu-i.