The juvie

Capitolul 1-Inceputul

Capitolul 1-Inceputul

Astept pe aleea întunecata acel autobuz care ma duce spre iad. Aleea e pustie iar semnul galben scartaie batut de vant.Se aude un tunet puternic apoi simt o picatura de apa cum mi se prelinge pe mana goala. Parul de pe brate mi se zbarleste.Trotuarul devine ud,la fel ca si hainele mele.Ma uit cu disperare in stanga si in dreapta,avand speranta ca acel autobuz nenorocit sa apara.Este liniste.Doar sunetul picaturilor de ploaia care se lovesc brutal de asfalt se aude. Un motor vechi huruie de la departare semn ca autobuzul se apropie. Inainteaza usor pe strada ingusta ajungand la mine.Un tunet rasuna cand acesta se opreste langa mine.

-Tu trebuie sa fi Lucy.

Un domn in jur de 50 de ani coboara din el.Este imbracat normal.Pe chipul batran are o mustacioara neagra foarte haioasa,dar si un zambet larg.Imi ia bagajul din mana.

-Urca! spune. Pana nu te uzi mai tare,continua apoi isi vede de treaba lui.

Cerul este luminat de fulgere.Urc si examinez locul unde imi voi petrece cateva ore.Nu este plin.Autobuzul are in jur de 30 de locuri.Pe ambele parti sunt scaune mazgalite. In spate de tot se afla baieti la un loc fumand tigari de proasta calitate. Apoi ici-colo sunt adolescenți care asculta muzica sau butonează telefoanele,multi avand fetele plictisite.

Decid sa ma asez singura. Imi pun castile in urechi si apoi pornesc muzica la maxim. Imi rezem capul de geamul rece pe care se scurg picaturile de ploaie.Simt cum pornim si inchid ochii.Oare va fi greu?Oare ma voi descurca?Ceea ce stiu este ca o sa lupt sa rezist pana la capat.Nu imi este teama de nimic si sunt sigura pe mine,cele doua lucruri de care am nevoie.

———————-

Ajungem in fata unor porti mari pe care intram.De afara pare inspaimantatoare dar de fapt nu este chiar asa.Curtea este imensa si foarte ingrijita.Sunt multe bancute lacuite pe care tinerii isi pierd vremea,dar ce mi-a atras atentia era o statuie uriasa din marmura care trona in mijlocul peisajului.Aceasta era formata din doua piese:un barbat imbracata in haine de lupta care tine de lesa un caine,cred ca de rasa doberman.Sta cu urechile ciulite si pare incordat,dar este doar o statuie.Imi da fiori doar uitandu-ma la ea.Imi iau privirea de la ea apoi ma uit la cladirea imi care imi voi petrece urmatori trei ani.Este mare cu cinci etaje,langa ea este o alta sala si mult mai la dreapta o biserica.Chiar ma intreb pentru la ce foloseste aceea biserica.Calc pe treptele de piatra si intram cu toti in cladirea mare.O femeie tanara in jur de 28-32 de ani se intreapta spre noi.In maini tine o cutie de carton pe care este scris cu markerul cu litere negrue INTERZIS

-Telefoanele aici!Ne spune pe un ton dur.

Toti isi pun telefonele si celelate obiecte electronice acolo.

-Si cutite,tigari,brichete si alte chestii periculoase.Daca vreti sa sunati acasa puteti de la telefonul din biroul secretarei.

Incheie apoi pleaca cu obiectele noastre.

O alta doamna draguta si îmbrăcată cu o rochie plisata vine in fata noastra.

-Buna ziua,copii.Sunt secretara, Caren.Aici aveti cheile de la camere voastre.

Ne zambeste apoi ni le inmaneaza.

-Succes,dragilor,spune si pleaca.

Trag geamantanul violet pe holul lung cu tabet decojit maro.Trec pe langa zeci de usi ajungand intr-un sfarsit in camera cu numarul 69.Ce ironie.Chicotesc apoi deschid usa.In fata mea se afiseaza o camera  de cinci pe cinci metri.O camera simpla cu doua paturi de o persoana,un covor pe jos,doua birouri si doua sifoniere plus doua noptiere langa fiecare pat.Pereti sunt albi dar pe partea stanga sunt plini de postere cu formatii rock necunoscute mie.Pe patul paralel peretelui drept sta o fata intinsa cu un telefon in mana.Oare pe al ei nu l-a confiscat la intrare? Este imbracata lejer intr-o pereche de pantaloni scurti de trening si un tricou simplu gri.Parul ei negru este strans intr-un coc dezordonat cu o clama de un galben neon orbitor.Isi ridica privirea spre mine obervandu-i ochii caprui.Zambeste apoi se a jos din pat venind spre mine.