Mi-am vârât mâna adânc în gânduri
Și-am dat de mucegaiul dezolării;
Spune-mi tu, paznic al minții mele,
Cum aș putea schimba nimicul, în etern?
Aș fi vrut să cunosc esența dinlăuntrul meu,
Dar timpul sublim al nefericirii
M-a ocărât din nou;
Și iarăși am să zac,
Pe-o margine de gând întors
Până când stelele s-or dezveli de umbre,
Și miezul din care sunt făcut, va căpăta sens.
YOU ARE READING
Invazia sufletelor
PoetryO colecție de poezii pentru suflete tinere și nemuritoare...
