Dragoste & Alte Afaceri Complicate

Prolog

WASH

      ,,Ți-e teamă de soartă?" întrebară mulți. Sorții ar trebui să-i fie teamă. Dacă eu pier, piere şi ea. Începutul e doar al meu, sfârşitul e al nostru.

      Citatul era peste tot. Pe fiecare ziar pe care îl flutura vântul de iarnă vedeam aceleaşi propoziții. Toată lumea vorbea. Trecuseră trei zile de când Rebelul Prinț Filip – după cum i se spunea în presă viitorului rege al Narului, de dincolo de Marea Înghețată şi munte-n-munte cu Țara Tabakanilor, Ținutul Exilului de care se temeau toți – făcuse declarațiile astea. Ne despărțeau o mare descusută din pletele iernii şi milioane de gânduri pe care nu le vom împărtăşi vreodată. Iar cuvintele pe care le rostea de fiecare dată Vestitul Prinț Filip erau vorbe care nu ar fi putut să părăsească buzele mele fără să primesc vreo critică. Îşi făcuse o reputație, cum aveam toți, de la Prințesa Mută a Sannilului (Asasinul Tăcut), la Regele Împieticat din Lalank. Dar reputațiile astea aveau, de departe, o conotație atât de pozitivă precum a Prințului Flip. Tabloidele îl adoră! Adoră şi să ne compare. Îmi amintesc cele mai populare titluri:

      Vecinii a două regate înghețate – două fețe ale unei oglinzi duble.

      ,,Prințul Wash îşi doreşte să fie viitorul Prinț Filip." declară o sursă din palatul regal.

      Sondajele arată că, în cazul în care regiunea de nord a Atalantei s-ar uni, Prințul Filip ar fi cel mai simpatizat conducător. Cifrele sunt zdrobitoare, mai ales în Regatul Ashantei! Peste optzeci la sută din populație îl preferă pe Prințul Filip şi nu pe viitorul lor rege, Prințul Wash! Şaptesprezece la sută l-ar susține pe Prințul Moştenitor, în timp ce trei la sută ar prefera pe altcineva

      ,,Presa adoră să vorbească!" spunea mama pe un ton calm, menit să mă îmbărbăteze. Şi în ciuda cuvintelor sale încurajatoare, mi se scurgea bărbăția printre degete de parcă era apă atunci când citeam un cuvânt în plus din articolele astea.

      ,,Nu citeşte nimeni presă de scandal. Şi, chiar dacă s-ar vinde câteva ziare, ajung în frizerii şi săli de aşteptare sau pe mesele văduvelor coafezate. Peste trei zile, vor alcătui baza unui morman de reviste pe care nu le citeşte nimeni şi se pune praful." îmi spunea tata, iar, peste câteva momente, îl urmăream pe ascuns semnând un decret prin care să fie ridicate toate publicațiile şi verificate înainte să ajungă pe rafturi.

      ,,Presa îl adoră!" repetau prezentatorii prin cablurile de comunicații. ,,Cu toții îl adorăm!". Filip nu mi-a fost niciodată prieten, dar este o personalitate în adevăratul sens al cuvântului. Îmi amintesc de el la banchetul Regelui Kej, din Booq. A întârziat cinsprezece minute, suficient cât să se lase aşteptat şi să-i fie observată absența, dar nu prea mult să cadă drept nerespectuos. Urmărit pe ceas, Filip a intrat în sala de bal cu exact un sfert de ceas mai târziu decât trebuia. Purta un costum verde închis. Aşa cum era, falnic şi înalt, semăna cu un brad din Pădurea Tak, presărat cu zăpadă fină printre plete şi pudrat cu scântei de stele pe obraji. Îşi vopsise părul. Blondul înghețat, care, sub soare, făcea până şi gheața cristalină să pălească, rămăsese pur precum zăpada neatinsă doar la rădăcini, sprâncene şi gene. În josul firului de păr, mângâiat de ploaia scursă de pe arcul unui curcubeu, se întindeau şuvițe albastre şi indigo. Îşi lăsase părul lung, mai ascuțit decât vârful Pietrosului Cel Mare (muntele cel mai prăpăstios) şi îl tunsese în părți. Lumânările nu-i puteau capta strălucirea. În mulțimea de costume negre, bleumarin, maro şi bej, Filip era precum un ban de aur într-o găleată de arginți. Aşa începuse să-şi construiască o reputație. Nu se îmbrăca simplu, nu purta costum. Îl vedeam în pulovere şi veste, de toate culorile, în haine de piele, cu pălării sau berete şi cu bijuterii deloc discrete. Cu toate astea, în ciuda stilului neconvențional şi care, după spusele ,,unor surse din palat", îi exaspera pe asistenții săi, ,,Prințul Filip e ca ieşit din cutie.".