Metamorfoza

Fericirea

Undeva, intr-un oras aleatoriu, sufocat de agitatia covarsitoare si de monotonia sufocanta, locuia Rowena. O fata mai mult sau mai putin obisnuita, intr-o lume mai mult sau mai putin banala. Depinde din ce unghi privesti, desigur.
Cert este faptul ca, de cand se stia, sau mai bine spus din clipa in care a inceput sa constientizeze pe ce planeta se afla, a incercat constant sa se muleze pe principiile unei lumi corupte, desacralizate, dar si sa lupte impotriva ei, in mod paradoxal.
Ura sa sufere, tot ce isi dorea in viata era sa fie fericita. Atat. Nu visa la familia perfecta, sau la cariera pe care avea sa o faca din placere. Insa isi dorea cu orice pret sa fie independenta si sa fie fericita.
Candva, avea o multitudine de principii solide si multi ar fi putut sa jure ca era cea mai corecta fiinta de pe Terra. Era putin imbatata dupa absolut, dupa o lume idealizata in care avea sa fie inconjurata de persoane inteligente, frapante, dar la fel de corecte si umanizate precum ea. Insa, stia prea bine ca visul ei frumos era doar o fantasma iluzorie.
Stia ca viata se invartea in jurul a cinci lucruri importante si nimeni niciodata nu le va putea avea pe toate: frumusete, bani, distractie, iubire si sanatate.
Asa ca a preferat sa se bazeze pe lucrurile care tin doar de ea, deci iubirea a fost prima exclusa de pe lista. Si cum in general distractia si sanatatea nu prea se pupa, era impacata cu ideea de a renunta la cea din urma.
Prin urmare, devenise setata obsesiv pe ideea de a obtine un corp de invidiat, o cariera stralucita si distractii de moment, care sa ii dinamizeze constant viata.
Dupa cativa ani de autoeducare, reusise sa isi impietreasca inima. Si era fericita. Si nu era o fericire falsa, era doar una superficiala. Dar era destul cat sa o multumeasca, caci isi iubea viata. Cu toate micile urcusuri si coborasuri. Mai ales ca, oricat de rece ar fi fost inima ei, cel putin exista. Nu era o persoana dezumanizata, lipsita de orice fel de scrupule. Era exact asa cum isi dorea sa fie. O persoana buna si inocenta, in spatele unui scut dur si impenetrabil de indiferenta si raceala.
Pana intr-o zi, cand s-a indragostit. Din acea zi cruciala, a inceput sa zambeasca din ce in ce mai putin si si-a pierdut fericirea. Iar suferita a continuat sa creasca pana in momentul in care, fara nicio remuscare, inima i-a fost franta in mii de bucatele.
Liceul a trecut, iar Rowena a obtinut tot ce si-a dorit initial: frumusete, bani si distractie. Devenise o fata superba, independenta din punct de vedere financiar, insa lipsita de inima sau sentimente. Isi pierduse intreaga esenta spirituala care o facea speciala candva: paradoxul. Din persoana in care parea sa se fi contopit un inger si un demon, partea angelica a disparut definitiv. Insa, cu toate astea, era mai fericita ca oricand.
Poate suna trist pentru altii, insa pentru ea, acel eveniment nefericit a fost o binecuvantare. Pentru ca isi dorea aceasta schimbare. Pentru ca isi dorea cu orice pret fericirea.
Peste cativa ani, s-a intalnit accidental cu baiatul cu pricina.
Iar dupa doar o privire si cinci minute de dicutii acide, a realizat: Crease un monstru.