Eram amăndoi în bibliotecă, te urmăream zile întregi pentru că erai prea frumoasă. Mă simțeam aiurea să fac asta, era ca și cum te urmăream, dar era imposibil să nu trec pe aici și să te privesc cum asculți muzică și cânți așa frumos la pian.
Mi-am făcut curaj și m-am apropiat de tine, așezăndu-mă pe scăunel, alături de tine.
Te-ai speriat ușor dar ți-am atins măna și am bălbăit stăngace.
- Îmi pare rău că te-am speriat, eu sunt Michael.
Priveai într-un punct fix, mi-ai străns măna politiciasă și ai surăs.
- Sunt Yasmina.
