Colecționarul de inimi - Finalizată(în curs de rescriere)

Dylan

La naiba!

Camerele de filmat nu ne-au fost deloc de ajutor.

Sunt frustrat. Frustrat că nu îl pot prinde.

E mai deștept decât mine. E viclean. Îl admir pentru asta. Dar îl urăsc. Atât de multă ură!

Nu înțeleg de ce cineva ar alege să ucidă.

E a treia noapte pe care o petrec în cinematograf, în speranța că își va face apariția.

Îl aștept. Și când va veni, el va fi cel care va rămâne fără inimă.

Vreau doar să ajung acasă și să dorm. Dar somnul meu nu va fi liniștit până nu îl știu închis.

Bănuielile mele sunt nefondate, dar bănui că cineva din Institut comite aceste crime oribile.

Asta ar explica profesionalismul și faptul că a schimbat locul unde ucidea imediat după ce camerele au fost montate la gara abandonată.

O să îmi pierd mințile, dacă mai stau mult singur.

Îmi caut telefonul și îl găsesc aruncat pe bancheta din spate.

Îmi apelez stagiara și îi spun ca în cincisprezece minute să fie gata, pentru că mergem pe teren.

Fac stânga împrejur și ajung în fața blocului unde Havva stă.

Probabil crede că avem un nou cadavru. Dar de data asta o voi dezamăgi.

Să fi detectiv criminalist nu presupune să stai mereu cu cadavrele sau să cauți criminalii.

Să fi detectiv criminalist presupune să stai și la pândă, în speranța că asasinul își va face apariția.

̶ Bună dimineața! Salută Havva când urcă în mașină.

Poartă o pereche de colanți și un hanorac lung, negru. O ținută bună pentru când te duci să pândești un criminal.

̶ Bună dimineața și ție! Ar fi fost mai bună dacă l-am fi prins pe Colecționar.

̶ O să-l prindem, domnule! Spune ea încrezătoare.

Nu îi mai spun nimic și pornesc mașina, îndreptându-ne spre locul unde a fost găsită ultima victimă.

Când ajungem la cinematograf, Havva mă întreabă.

̶ O nouă victimă a Colecționarului?

̶ Din fericire, nu! Doar stăm la pândă.

Văd că vrea să coboare din mașină, dar o prind de mână, oprind-o.

̶ Stăm la pândă în mașină!

Închide portiera un pic cam tare, și face zgomot. Dacă e vreun criminal prin apropiere sigur și-a luat victima pe umăr și a dispărut.

Se întoarce spre mine, vizibil nervoasă și începe să turuie.

̶ Adică m-ai trezit la trei dimineața să vin să urmăresc un criminal, car mai mult ca sigur nu o să apară?

̶ Dacă nu îți convine, poți să pleci!

̶ Chiar asta am să fac!

Deschide portiera și coboară din mașină, dar înainte să o închidă la loc, o avertizez.

̶ Dacă pleci acum, de dimineață să nu mai vi la Institut.

̶ Și dacă vin, ce o să faci?

̶ O să te dau personal afară!

Nu îmi ia amenințarea în serios, așa că trântește portiera cu toată puterea ei și pleacă.

Abia aștept mâinesă o arunc pe geam de la etajul șapte, pentru că știu sigur că mâine va veni lamuncă. E prea pasionată de ceea ce face pentru a nu veni.