Inima de Ceara

PROLOG

'' .......Pentru prima oara dupa mult timp in momentul in care am urcat in masina prietenei mele am resimtit acelasi parfum ca cel al masinii lui,aceeasi mireasma. O multime de amintiri m-au napadit din nou si din nou.Amintiri,sentimente,resentimente si dor. Pentru prima oara recunosteam ca mi-e dor de el si durea al dracului de rau. Nu puteam sa mi opresc starea de sufocare si greutatea de pe suflet. Ma apasa continuu.

Am tras adanc aer in piept si am incercat sa ma calmez. Nu avea rost sa fac vreo faza,nu acum. Nu dupa atata timp. Nu dupa ce fusesem puternica atatea luni. Nu mi permiteam sa cedez tocmai acum,nu merita. Chiar daca mi-as fi dorit sa dispara o data pentru totdeauna..ceva din mine se agata mereu de amintirea lui. Credeam ca oamenii din trecut trec,nu? Nu asa se zice? Ca de asta se numeste trecut sa treaca? Atunci el de ce nu trece? De ce acum cand il vad in alte brate straine ma doare? De ce o bucatica din inima mea e inca la el? De ce nu s-a refacut ca de fiecare data, de ce de data asta a ramas incompleta. Cu ce este el diferit? A fost la fel ca toti ,ma dezamagit si ma ranit asa cum nu credeam ca o va face vreodata.
Cu fiecare inspiratie ma durea mai tare si mai tare. E ciuda cum un om care ti-a fost intreaga lume sa ajunga cea mai dureroasa rana din piept.

Mi-am aprins o tigare si am tras cu putere din ea in speranta ca voi putea sa acopar cumva mirosul care mi persista in nari,in haine si mai ales in suflet. Am realizat ca pentru prima oara nici macar tigarile nu ma mai alinau. Nici macar ele nu mi mai stingeau focul interior. Orice as fi facut era acolo prezent si nu voiam asta, desi ma incercau un almagan de sentimente.

Cand o relatie se sfarseste iubirea se transforma in ura dar ce te faci atunci cand devi absolut constient de faptul ca este posibil ca ura sa se transforme din nou in iubire? 

Cum poti lua de la inceput o poveste care pana mai ieri era stearsa din amintirea ta? ........"