Colecționarul de inimi - Finalizată(în curs de rescriere)

Dylan

Visam frumos! Visam că l-am prins pe Colecționar.

În visul meu colecționarul era un om de vreo 50 de ani, care vindea droguri și din plictiseală sculpta.

Visam frumos, dar acum m-am trezit la realitate. O realitate în care Colecționarul e liber pe străzi și poate face victime oricând.

Probabil a mai făcut o victimă, altfel telefonul nu mi-ar suna în creierii nopții.

Fiindcă nu am răspuns la telefon, un mesaj face ecranul acestuia să lumineze.

Așa cum am bănuit. Colecționarul de inimi a lovit din nou!

De data asta aleg să nu o mai sun pe Havva și să merg doar eu, singur.

Mă îmbrac cu ce apuc și o pornesc spre vechiul cinema. Acolo s-s produs crima. A doua crimă la cinematograf. Celelalte au fost comise în gara abandonată.

Surpriza cea mare, pe care o descopăr când ajung la cinema, nu este cadavrul, sau criminalul, ci este Havva, care vorbește cu unul dintre colegii care sunt prezenți aici.

Îmi scot telefonul din buzunar să văd dacă, inconștient, am sunat-o sau am apelat-o.

Evident că nu am făcut asta. Nu am pierderi de memorie și nici Alzheimer.

Nu mă uit la cadavru și îi fac semn colegului, care vine să mă informeze despre crimă, să aștepte până după ce voi vorbi cu Havva.

Ajung lângă ea și o trag din fața polițistului, nepăsându-mi că ei purtau o conversație.

̶  Ce faci aici, Havva?

̶  Eu am descoperit cadavrul?

̶  Cum adică tu ai găsit cadavrul? O întreb și aștept nerăbdător explicația ei. Nu înțeleg ce caută la două dimineața într-un loc abandonat, singură.

̶  Nu puteam să dorm și am ieșit la vânătoare de criminali. Vine răspunsul ei.

̶  Singură? Dacă te ataca și pe tine?

̶  Uite că nu m-a atacat. Și în plus deja plecase de aici când am ajuns eu.

̶  De unde știi tu asta?

̶  Pentru că l-am văzut ieșind pe ușa din spate?

Dacă l-a văzut e un lucru foarte important. Ar fi primul martor ocular din acest caz de omucideri.

 ̶  Poți să îl descrii? O întreb, iar vocea îmi trădează entuziasmul. Există șansa să fie prins. Voi putea dormi liniștit noaptea.

̶  l-am văzut de la spate. Dăduse foc probelor ce conțineau amprentele lui, cred. Era înalt și purta negru. Nu i-am văzut fața. Dar cred că este un bărbat foarte tânăr deoarece se mișca foarte rapid.

̶   Arată-mi locul unde a dat foc probelor. Îi cer, iar ea mă conduce spre locul respectiv.

Locul unde a dat foc probelor, e doar o grămăjoară de cenușă acum.

̶  Nu am putut să salvez nicio probă! Spune Havva, bătând cu blițul telefonului în cenușa rămasă.

Brown! Mă face atent un coleg, al cărui nume nu îl știu.

Spune! Îi ordon.

Am găsit asta lângă cadavru. Spune și îmi înmânează o pungă transparentă, apoi se retrage.

Havva bate cu blițul spre proba înmânată de polițist, și așa văd că este o scrisoare. O scrisoare care îmi este adresată mie. Criminalul are un scris destul de caligrafic, unde mai pui că a scris cu stiloul. Ce criminal scrie cu stiloul? Probabil un criminal școlit.

Detective Brown,

Știu că ești frustrat și enervat că nu poți să mă prinzi, dar eu vreau să îți fac munca mai ușoară. Evident, nu îți voi spune cine sunt. Doar nu sunt un tâmpit să mă las prins.

Îți dau un sfat: oprește-te! oricum nu mă vei prinde. Sunt cu un pas înaintea ta. Întotdeauna voi fi.

Probabil te întrebi ce fac cu inimile după ce le scot din pieptul victimelor. Eu îți dau răspunsul: le conserv, ca pe murături, la borcan. Am acasă 14
borcane cu inimi conservate. În noaptea aceasta voi mai adăuga o inimă pe raftul special creat pentru ele.

Voi mai face doar două victime, înafara victimei de astă noapte.

Am nevoie de șaptesprezece inimi. Apoi mă opresc. Iar tu, domnule detectiv nu mă vei prinde niciodată!

Să fim serioși! Am comis atâtea crime și nu m-ai prins, șansele să mă prinzi acum sunt nule.

Să îți mai spun ceva, ne-am întâlnit de multe ori și de multe ori am stat de vorbă, iar tu nu te-ai prin că eu sunt cel pe care îl cauți. Oare cum vei mai dormi acum știind că ne-am întâlnit și că de fapt mă cunoști?

Îți spun tot eu. Nu o vei face, la fel cum nici eu nu o fac până nu termin de făcut aceste crime. Nu uita 17 crime. Doar atât voi face.

Și cine știe, poate într-o zi îți voi dezvălui identitatea mea. Glumeam. Ziua aia nu va sosi niciodată. Iau secretul cu mine în mormânt, sau îl pun la borcan, înțelegi aluzia?

A, să nu uit! Îmi place că m-ai numit colecționarul de inimi! 

֎

̶ Dylan! A ajuns rezultatul grafologic. Nicio compatibilitate. Mă anunță Havva atunci când intră pe ușă.

Mă așteptam la asta. Niciun recidivist nu ar scrie atât de caligrafic.

Criminalul ăsta e prea deștept și e mereu cu câțiva pași înainte.

De doi ani încerc să îl prind, dar până acum nu a lăsat nicio urmă.

Și a început să facă și mai des victime. În mai puțin de o lună a făcut trei victime.

În trecut făcea câte o victimă la câteva luni.

Ce l-a determinat să accelereze timpul dintre două crime?

̶ Dylan! Mă face Havva atent. Te strig de cinci minute. Mă duc să îmi iau cafea, vre?

̶ Da, te rog!

Havva iese din birou iar eu încep să îmi storc creierii încercând să îmi dau seama dacă îmi scapă ceva. Dacă ratez esențialul.

O idee îmi străfulgeră prin minte, și îmi vine să stric, la fel ca Arhimede: Evrica!

Dar asta nu mă duce decât la un alt șir de întrebări.

Dar cel mai important am o nouă ipoteză, ipoteza că ar putea fi doi criminali.

De ce m-am gândit la asta? Pentru că pare prea deștept ca să fie de unul singur. 

De multe ori criminalii devin neglijenți după ce comit mai mult de trei crime, dar Colecționarul niciodată nu a lăsat urme. În afară de scrisori, nu a lăsat nimic. Scrisori pe care nu au fost găsite amprente.

Nu îmi place să recunosc, dar cred că nu voi reuși să îl prind prea curând.