Jungkook-- brunet ~top 28 de ani
Taehyung--șaten ~top°uneori bottom• 27 de ani
Hoseok--roșcat ~bottom°little vârsta mintală 2-3 de ani• 19 de ani
⚠️ °threesome°
Când micul roșcat a terminat cu dușul,a ieșit de pe ușă cu pași mici și s-a îndreptat în bucătărie. A intrat și l-a văzut pe Jungkookie cu încă un băiat șaten puțin mai scund decât brunetul.
Nu a vrut să fie văzut fiindu-i frică și rușine de ei,dar Jungkook l-a văzut apoi l-a zâmbit și s-a îndreptat spre el. Roșcatul crezuse că o să-l lovească pentru,că a stat prea mult în baie
Într-adevăr,a stat cam mult,doar pentru că nu putea să facă baie singur deoarece îi durea tot corpul, mai ales burtica lui
"Haide Hobi,îți prezint pe cineva" rosti iar micuțul răsuflă ușurat că nu la bruscat sau țipat la el,deși brunetul nu dădea semne că vrea să facă așa ceva,oftase și-l urmează
"Hey Hobi,eu sunt Taehyung,dar poți să-mi spui Taetae" exclamă șatenul zâmbind entuziasmat,vrând atât de mult să îl strângă în brațe
Iubitul său avea dreptate. Era foarte fragil și hainele brunetului erau cam prea mari pentru el,dar arăta drăguț în ochii lor
"Taetae nu va fațe lău lu' Hobi? Nu?" șopti jucându-se cu degețelele reci și vânătate
"Oh,de ce ți-aș face rău? Eu iubesc pe băiețași atât de drăguți ca și tu" spuse și îl brățișa nu prea strâns..
Inima roșcatului a început să bubuie fiind, a doua oară când este îmbrățișat de cineva. Niciodată nu se simțise acea căldură a îmbrățișărilor..
"Haide să păpăm,sunt sigur că îți este fomică" rosti șatenul,și își așează palma pe spăticul său și îl ghidează până la masă
"Hai păpă" rosti brunetul când observă că micuțul nu se atinge de mâncare,fiindu-i frică și rușine
Dsr până la urmă afirmă din cap,și i-a bețișoarele în mânuțele sale și începe să mănânce încet. Putea să mănânce orice acum,nu a mai mâncat de vreo săptămână.
Huligani ăia i-au dat doar apă,și aia o singură dată pe zi.
"Hobi,eu cât și Jungkookie vrem ca tu să rămâi aici cu noi. Noi nu vrem să ți se întâmple ceva rău,e adevărat că îți trebuie timp să te simți bine cu prezența noastră,dar nu-ți vom face nimic rău" îi explică șatenul, iar micuțul nu putea spune nimic.
Era atât de fericit că în sfârșit cineva îl suportă,sau vrea să îl protejeze. Nu-și putea controla emoțiile.
"Vleț să îl plotezați pe Hobi?" întrebase uimit iar șatenul afirmă din cap zâmbindu-i
"Mereu o să te protejăm" îi răspunse brunetul
"Pot șă vă îmblățisesc??" speranța se putea auzi în glasul mic,iar cei doi afirm din cap și îl brățișesc pe micuț
Se simțea atât de bine în brațele lor, parcă nu mai vroiase să se dezlipiească din brațele lor. Cei doi îl strâng tare în brațe făcându-l să scâncească din cauza loviturii
"Oh scuze Hobi" vorbi brunetul cu părere de rău,mângâind spăticul "După ce păpăm o să-ți dezinfectăm rănile" acestul afirmă din cap zâmbind slab
Se pun înapoi la masă și continuă să mănânce în liniște. Evident,brunetul cât și șatenul vrusese să îl cunoască mai bine pe micuț..
Dar la cum se vede,micuțul suferise mult și nu vroiau să îi aducă aminte de tot ce i s-a întâmplat.
******
"Auch.." scânci micuțul și simți lacrimile în colțul ochiilor
"Scuze" se scuză brunetul și continuă cu grijă să aplice crema pe rana de pe spăticul său,erau urme de brici
Nici nu se putea gândi cât de mult dureau acele urme,mai ales că arăta atât de fragil și slab..
După încă câteva minute în care brunetul încerca cât de cât să aplice crema pentru a nu-i cauzeze durere.. A terminat
"Gata,a terminat" spuse brunetul și micuțul își trage tricoul în jos cu grijă,se întoarce spre brunet și îi îmbrățișează mijlocul
"Mulțumesc Jungkookie" acestul doar zâmbi și îi mângâie părul
"Hobi pentru că ai fost băiețel cuminte,Taetae îți dă să papi ceva dulce și gustos" spuse șatenul ieșind din bucătărie cu o farfurie de biscuiți cu ciocolată,și un pahar de lapte
Ochii micului sclipeau. Zâmbetul frumos și drăguț ieși la iveală,aștepta până când șatenul așează farfuria pe măsuța,apoi îl brățișa și pe el de la mijloc
"Vă mulțumesc atât de muuit..nu tiu cum șă mă levanșez.." murmură chipul fiindu-i în pieptul acestuia
"Oh..scumpule, nu trebuie să te revanșezi. Ce e al nostru este și al tău" îi mângâie încet spăticul "Oke?"
"Mh...oki" își ridică chipul din pieptul lui și îi zâmbi timid,apoi se așează pe canapea și începe să mănânce cu poftă. Cei doi îl priveau zâmbind, deja îi era drag micul roșcat.
Nici nu știa decând nu a mai mâncat ceva dulce,adică..niciodată! Nu mâncase niciodată pentru că el este un "eșec bun de nimic" după părerea părinților săi
☆☆☆ ☆☆☆☆ ☆☆☆☆☆ ☆☆☆☆☆☆
Scz de greșeli °°°!!!!!!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
