Stuck with the mafia

Capitulul 6

CAPITOLUL ȘASE

Ochii mei au fost atrași spre capătul culoarului, unde stătea Luca. Înalt și impunător în costumul și vesta lui de culoarea cărbunelui, cu gravata argintie și cămașă albă. Cavalerii lui de onoare erau îmbrăcați în veste și pantaloni de un gri mai deschis și nu purtau sacouri, având papioane în loc de cravate. Fabiano era unul dintre ei, la doar opt ani și mult mai scund decât bărbații adunați.

     Tatăl meu m-a tras de mână, iar picioarele mele păreau să mă ducă singure, în timp ce corpul meu tremura de emoție. Am încercat să nu mă uit la Luca și, în schimb, le priveam cu coada ochiului pe Gianna și Liliana. Ele erau primele două domnișoare de onoare și faptul că le vedeam mi-a dat puterea de a ține capul sus și de a nu fugi afară.
     Cumva era ceva simbolic, deși eram sigură că nu era menit să fie așa.

     Plimbarea pe culoar a durat o veșnicie și totuși s-a terminat repede. Luca și-a întins mâna, cu palma în sus. Tatăl meu a apucat colțurile voalului și mi l-a ridicat, apoi mi-a predat mâna în cea lui Luca, ai cărui ochi cenușii păreau să mocnească de o emoție pe care nu o puteam localiza.    Oare mă simțea cum tremur? Nu i-am întâlnit privirea.

     Preotul în veșmântul lui alb ne-a salutat, apoi a făcut la fel și cu invitații, înainte de a începe rugăciunea de deschidere. Am încercat să nu leșin. Strânsoarea lui Luca era singurul lucru care mă ținea concentrată.

     Trebuia să fiu puternică.

     Când preotul a ajuns în sfârșit la versurile finale ale Evangheliei, picioarele abia mă puteau susține. A anunțat ritualul căsătoriei, și invitații s-au ridicat cu toții de pe scaunele lor.

     —Luca și Aria, ni s-a adresat preotul.

     —Ați venit aici de bunăvoie și fără rezerve pentru a vă dărui unul altuia în căsătorie? Vreți să vă iubiți și să vă onorați unul pe celălalt ca soț și soție pentru tot restul vieții voastre?

Minciuna era un păcat, dar la fel și uciderea. Iar camera asta respira păcat.

     —Da, a spus Luca cu vocea lui profundă, iar o clipă mai târziu a urmat propriul meu "da", care a ieșit puternic și ferm.

     —Întrucât intenția voastră este de a păși această căsătorie, uniți-vă mâinile drepte și declarați-vă consimțământul în fața lui Dumnezeu și a Bisericii Sale.

     Luca mi-a strâns mâinile. Ale lui erau fierbinți spre deosebire de pielea mea rece. Ne-am privit unul pe celălalt, iar eu nu am avut de ales decât să mă uit în ochii lui. Luca a vorbit primul:

     —Eu, Luca Vitiello, te iau pe tine, Aria Scuderi, să-mi fii soție. Promit să-ți fiu credincios la bine și la greu, pe timp de boală și sănătate. Te voi iubi și te voi onora în toate zilele vieții mele.

     Cat de dulci sunau minciunile ieșind din gura lui. Am recitat cuvintele pe care toți le așteptam de la mine, iar preotul ne-a binecuvântat verighetele. Luca a luat-o pe a mea de pe perna roșie. Degetele îmi tremurau ca frunzele în vânt când le-am ridicat, iar bătăile inimii mele erau la fel de rapide ca zborul unei păsări colibri. Mâna puternică a lui Luca era fermă și stabilă când a luat-o pe a mea.

     —Aria, primește acest inel ca pe un semn al iubirii și fidelității mele. În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

     A strecurat inelul pe degetul meu. Aur alb cu douăzeci de diamante mici. Ceea ce pentru alte cupluri trebuia să fie un semn de dragoste și devotament nu era altceva decât o mărturie a faptului că el mă deținea. O amintire zilnică a cuștii de aur în care aș fi fost prinsă pentru tot restul vieții. Până când moartea ne va despărții nu a fost o promisiune goală, ca în cazul multor cupluri care au intrat în legătura sfântă a căsătoriei. Nu exista nici o cale de ieșire din această uniune pentru mine. Eram a lui Luca până la sfârșitul amar. Ultimele cuvinte din jurământul pe care bărbații îl depuneau atunci când erau inițiați în mafie ar fi putut la fel de bine să fie încheierea jurământului meu de nuntă: