Stuck with the mafia

Capitolul 7

CAPITOLUL ȘAPTE

Ochii mei au înghețat pe femeie, chiar dacă tatăl ei, senatorul Parker, începuse să vorbească cu mine. Era frumoasă într-un mod artificial, cu un nas prea îngust, buze pline și un decolteu care făcea ca pieptul meu modest să pară o joacă de copii. Nu credeam că ceva din toate astea era natural. Sau poate ca gelozia mea vorbea. Am respins gândul la fel de repede cum îmi venise.

     Cu o privire în direcția mea, s-a aplecat și i-a spus ceva lui Luca. Fața lui a rămas o mască pasivă. În cele din urmă, s-a întors spre mine și m-a tras efectiv într-o îmbrățișare. A trebuit să mă forțez să nu rămân țeapănă.

     —Ar trebui să te avertizez. Luca este o bestie în dormitor și se poartă ca una. O să te doară când te va lua și nu-l va interesa. Nu-i pasă de tine sau de emoțiile tale prostești. O să ți-o tragă ca un animal. O să ți-o tragă până o să sângerezi, a murmurat ea, apoi a făcut un pas înapoi și s-a luat după părinții ei.

     Simțeam cum mi se scurge culoarea de pe față. Luca a întins mâna spre mâna mea și m-am ferit, dar mi-a strâns-o oricum. M-am încordat și l-am ignorat. Nu puteam să-l înfrunt acum, nu după ceea ce tocmai aflasem. Nu-mi păsa că a fost obligatoriu să o invităm pe era si pe părinții ei. Luca ar fi trebuit să-i țină departe.

     Mi-am dat seama că Luca devenise frustrat de refuzul meu continuu de a-i întâlni privirea în timp ce vorbeam cu ultimii invitați. Când ne-am îndreptat spre mesele care fuseseră aranjate sub un acoperiș de ghirlande atașate de grinzi de lemn, a spus:

     —Nu mă poți ignora la nesfârșit, Aria. Suntem căsătoriți acum.

     Am ignorat și asta. Mă agățam de calmul meu cu disperare și totuși simțeam cum îmi alunecă printre degete ca nisipiul. Nu puteam, nu voiam să izbucnesc în lacrimi la propria mea nuntă, mai ales că nimeni nu le-ar fi confundat cu lacrimi de fericire.

     Înainte de a ne putea ocupa locurile, un cor de "Sărut , sărut" a izbucnit printre invitați. Uitasem de acea tradiție. De fiecare dată când invitații strigau cuvintele, trebuia să ne sărutăm până când aceștia erau satisfăcuți. Luca m-a tras spre pieptului său tare ca piatra și mi-a sărutat din nou buzele. Am încercat în zadar să nu fiu țeapănă ca o păpușă de porțelan, dar fără succes. Luca mi-a dat drumul și, în sfârșit, ni s-a permit să ne așezăm.
     Gianna a luat loc lângă mine, apoi s-a aplecat să-mi șoptească la ureche.

     —Mă bucur ca nu ți-a băgat limba pe gât. Nu cred că aș fi putut să mănânc dacă ar fi trebuit să asist la așa ceva.

Și eu m-am bucurat. Eram deja destul de încordată. Dacă Luca chiar încerca să adâncească un sărut în fața a sute de invitați, atunci mi-aș fi pierdut de tot cumpătul.

     Matteo s-a așezat lângă Luca și i-a spus ceva care i-a făcut pe amândoi să radă. Nici nu vreau să știu ce fel de glumă obscenă ar fi putut fi. Restul locurilor de la masă la noastră aparțineau părinților mei, Fabiano, Lili, precum si tatăl lui Luca și mama sa vitregă, dar si Fiore Cavallaro, soția sa și fiului lor, Dante. Știam că ar trebuit să fiu leșinată de foame. Singurul lucru pe care îl mâncasem toată ziua fuseseră cele câteva bucăți de banană de dimineață, dar stomacul meu părea mulțumit să trăiască doar din frică.

Matteo s-a ridicat de pe scaun după ce toată lumea s-a așezat și și-a ciocnit cuțitul de paharul de șampanie pentru a reduce mulțimea la tăcere. Cu un semn din cap spre Luca și spre mine, și-a început toastul.

     —Doamnelor și domnilor, prieteni vechi și noi, am venit astăzi aici pentru a sărbători nunta fratelui meu, Luca, și a frumoasei sale soții, Aria...