Stuck with the mafia

Capitolul 21

CAPITOLUL DOUAZECI SI UNUL

     A continuat să-mi mângâie posteriorul și să mă sărute încet, ca și cum ar fi vrut sa savureze fiecare clipă. Eram complet copleșită, dar mă simțeam bine. Îmi plăcea că era dintr-odată atât de blând. Dacă ar fi fost așa când mi-ar fi luat virginitatea, atunci poate că nu ar fi fost atât de rău.

     Pleoapele mi se simțeau grele, dar nu-mi puteam întoarce privirea de la Luca. I-am atins gâtul, la un centimetru sub tăietură. Nu eram sigur de ce, dar m-am aplecat în față și am apăsat un sărut ușor ca o pană, peste rană. Era mică și nu avea nevoie de copci, nu ca cea de sub coaste. Când m-am retras, Luca a părut aproape surprins. Mâna lui s-a mutat mai jos, cuprinzându-mi fesa. Degetul lui mic aproape că mă atingea în acel loc. M-a strâns de fesă și, pentru o clipă, degetul lui mi-a atins deschizătura prin material.

     Am tras adânc aer în piept, șocată de zvâcnetul pe care mica atingere l-a trimis prin mine. Căldura s-a adunat între picioarele mele și am simțit cum mă umezesc. M-am întors jenată, nevrând ca Luca să realizeze că o simplă atingere și mângâierea fundului meu de către el îmi provocase o asemenea reacție. Poate că nu aveam experiență, dar îmi imaginasem anumite lucruri și mă mângâiasem în multe nopți. Nu era vorba că eram frigidă, căci trupul lui Luca mă excita. Poate că îmi doream dragoste, dar corpul meu dorea altceva. Senzația pieptului puternic și a abdomenului musculos al lui Luca sub mine, sărutările lui blânde, atingerea lui moale... m-au făcut să vreau ceva mai mult, chiar dacă mintea îmi spunea că era o idee proastă.

     Ochii lui Luca s-au îngustat puțin în timp ce mă studia, ca și cum aș fi fost o ecuație dificilă pe care voia să o rezolve. Apoi mi-a atins ușor, cu vârful degetelor, chiloții între picioare și am știut că o să își dea seama. Până și eu mi-am dat seama că țesătura subțire era îmbibată. Obrajii mi s-au aprins de groază și mi-am coborât ochii, dar nu am avut putere să mă dau jos de pe el sau măcar să-mi închid picioarele. Vârfurile degetelor lui împotriva miezului meu se simțeau bine, chiar dacă s-au oprit din a se mișca.

     —Uită-te la mine, Aria, a spus Luca cu o voce aspră.

M-am uitat în ochii lui, chiar dacă fața mea era cât pe ce să explodeze de rușine.

     —Ți-e rușine din cauza asta?

A trecut cu degetul peste chiloții mei uzi. Pelvisul meu s-a arcuit și am expirat aspru.

     Nu puteam să spun nimic. Buzele mi s-au întredeschis în timp ce printre ele s-au strecurat mici sunete care nu erau chiar gemete. Luca și-a mișcat degetul în sus și în jos, ușor, provocator, iar mici fiori de plăcere mi-au străbătut corpul.
Întotdeauna crezusem ca pasiunea și orgasmele veneau ca un val puternic care nu lăsa nimic în urma lor, ceva aproape intimidant, dar asta a fost ca o scurgere lentă, o tensiune delicioasă și dulce, care ducea spre ceva mai mare.

     Am tremurat deasupra lui Luca, degetele mele agățându-se de umerii lui. El nu și-a accelerat niciodată mângâierea, dar plăcerea creștea cu fiecare atingere. Ochii lui se înfigeau în ai mei în timp ce două degete i-au alunecat peste deschizătura mea, apoi între faldurile mele și mi-a apăsat clitorisul. Cum putea să se simtă atât de intensă această senzație?Nici măcar nu-mi atingea pielea. Am gemut și am tremurat, în timp ce scântei de plăcere îmi străbăteau tot corpul. Mi-am îngropat fața în gâtul lui Luca, în timp ce m-am agățat de el. Degetul lui mi-a frecat clitorisul prin chiloți, din ce în ce mai încet, până când pur și simplu și-a așezat mâna posesiv peste faldurile mele.

Luca și-a apăsat fața în părul meu.

     —Doamne, ești atât de udă, Aria. Dacă ai ști cât de mult te doresc acum, ai fugi.

A râs întunecat.

     —Aproape că pot să-ți simt umezeala pe scula mea.

     Nu am spus nimic, am încercam să-mi calmez respirația. Inima lui Luca bătea puternic și rapid sub obrazul meu. S-a mișcat puțin, și membrul lui mi-a atins pentru scurt timp interiorul coapsei. Se simțea fierbinte și tare.

     —Vrei să te ating? am spus în cea mai liniștită șoaptă.

     Eram pe jumătate speriată și pe jumătate entuziasmată să-l văd dezbrăcat și să-l ating efectiv. Voiam să îl revendic ca fiind al meu, voiam să îl fac să uite de femeile din trecutul lui. Mâna lui Luca de pe spatele meu s-a încordat și a inspirat adânc, pieptul său ridicându-se sub mine.

     —Nu, a mârâit el, iar eu mi-am ridicat capul, confuză și puțin rănită.

Ceva din asta trebuie să se fi văzut, pentru că Luca a zâmbit sumbru.

     —Încă nu sunt eu însumi, Aria. Există prea mult întuneric la suprafață, prea mult sânge și furie. Azi a fost o zi rea.

Și-a scuturat capul.

     —Când am venit azi acasă și te-am găsit întinsă pe canapea, atât de inocentă și vulnerabilă și a mea...

Ceva din întunericul pe care îl menționase, a pâlpâit în ochii lui.

     —Mă bucur că nu știi ce gânduri mi-au trecut prin cap în clipa aia. Ești soția mea și am jurat să te protejez, chiar și de mine însumi, dacă e nevoie.

     —Crezi că ți-ai pierde controlul? i-am șoptit.

     —Știu asta.

     —Poate că te subestimezi.

     Mi-am trecut degetele peste umerii lui. Nu eram sigură dacă încercam să îl conving pe el sau pe mine însămi. Mă speriase, nu puteam nega asta, dar își revenise din starea aia.

     —Poate că ai prea multă încredere în mine.

Mi-a trecut un deget pe șira spinării, trimițând un nou val de furnicături spre miezul meu.

     —Când te-am întins pe pat, ca pe un miel pentru sacrificat, ar fi trebuit să fugi.

     —Cineva mi-a spus odată să nu fug de monștri, pentru că ei îi urmăresc.

Fantoma unui zâmbet i-a traversat fața.

     —Data viitoare, tu să fugi. Sau, dacă nu poți, să-ți înfigi genunchiul în boașele mele.

Nu glumea.

     —Dacă aș fi făcut asta astăzi, ți-ai fi pierdut controlul. Singurul motiv pentru care nu ai făcut-o a fost pentru că te-am tratat ca pe soțul meu, nu ca pe un monstru.

Mi-a conturat buzele cu degetul mare, apoi mi-a mângâiat obrazul.

     —Ești mult prea frumoasă și inocentă pentru a fi căsătorită cu cineva ca mine, dar eu sunt un ticălos egoist mult prea mare ca să te las să pleci vreodată. Ești a mea. Pentru totdeauna.

     —Știu, am spus, apoi mi-am așezat obrazul la loc pe pieptul lui.

     Luca a stins luminile și am adormit ascultându-i bătăile inimii. Știam că o persoană normală ar fi fugit de Luca, dar eu crescusem printre prădători. Tipii decenți, normali, cu slujbe care nu implicau încălcarea legilor, erau o specie străină pentru mine. Și,l în adâncul sufletului, o parte primordială din mine nu-și putea imagina să fie cu cineva care nu era un alfa precum, Luca. Mă încânta să știu că un bărbat ca el putea fi blând cu mine. Mă încânta faptul că el era al meu, și eu eram a lui.

>>>