Fara tine...

Nu pleca...

Astăzi...te-am văzut.
Ai venit la școala chiar în momentul în care nu credeam c-o să te mai văd. Erai fericit cu prietenii tăi, iar eu...te priveam din depărtare. Îmi era dor de zâmbetul tau, de vocea ta, de caracterul tău...de tine.
Mi-ai lipsit mult...și chiar dacă te vedeam din când în când cu alte fete...zâmbeam. Ști de ce? Pentru că și tu erai fericit. Pentru că fericirea ta e și fericirea mea...chiar dacă tu nu ști asta.
Aș fi vrut să-mi vezi zâmbetul azi dimineață când te-am văzut. Era un zâmbet sincer de copil inocent...
Mi-ai bine dispus ziua doar prin simpla ta prezenţă.
Când s-au terminat orele, te-am văzut ieșind pe poartă cu doi dintre colegii mei de clasă. Era ciudat...o luasei în partea în care mergeam și eu, deși tu nu prea faci asta. M-am bucurat. Mergeam în spatele vostru și te priveam.
Când am ajuns acasă am primit un mesaj de la colegul meu de bancă. Pentru că suntem buni prieteni, mi-a spus tot ce ai vorbit cu el. Nu ai vorbit despre mine...nici nu mă asteptam, dar am primit o veste proastă. Vrei să te muţi la fratele tău din Germania. Nu-mi poţi face asta. Niciodată nu ţi-am cerut nimic. Nici nu am avut pretenția să vorbim...vreau doar să te văd. Nu vreau să pleci...vreau să te știu bine.
Nu pleca...