Totul era normal, pentru o zi de Martie, in suburbia Elenor. Singurul lucru interesant la ea era povestea numelui, in rest casele in stil vechi american si garduletele albe ce delimitau curtea cu flori, leagane si copaci, a fiecaruia erau perfect normale, anoste si plictisitoare. "Elenor", asa zisa "Doamna Imperiului Crimson", era sotia devotata si iubitoare a domnului Crimson, cel ce a infiintat orasul nostru ce ii poarta numele, acesta numind strada in onoarea sotiei lui care a murit de cancer. Nimeni nu stie detaliile exacte ale cancerului sau daca cu tehnologia de azi ar fi putut fi salvata. Cospiratisti spun ca domnul Lange ar fi ucis-o din cauza geloziei pe care o purta sotului ei. Aberatii! Oricum... sa revenim.
Adieri lense da vant strabateau firele scurte ale gazoanelor frumos intretinute din fata fiecarei case. Doamna Petterson isi uda linistita florile ce imbibau aerul intr-un miros placut si imbietor, pe trotuar tripletii lui Augustus si Rodna ne incantau cu chicotelile lor. O zi frumoasa dupa cum spuneam, dar cateodata viata te duce spre neasteptat si deschide usi care ar fi trebuit sa ramana inchise de la bun inceput.
Trag perdeaua de la bucatarie si privesc cu blandete spre micul colt de rai ce imi este afisat in fata ochilor. Nu dureaza mult ca sirenele asurzitoare ale ambulantei sa isi faca aparitia parca de nicaieri pe strada, deranjand linistea oferita de amiaza. Curioasa, ca de obicei, ies in fata casei si vad ca automobilul este oprit in fata imobilului unde batranul Philips isi duce singur viata. Paramedicii isi fac aparitia din spatele masinii. Cu o targa intra inauntru si la fel de repede il si scot pe mos, acesta avand o masca de oxigen pe gura. Fata pare ca este crapata si sangereaza abundent in partea stomacala. Nu sunt eu doctor, dar nu cred ca e de bine. Ma intreb de unde a stiut ambulanta sa ajunga la el. Stiam ca locuieste singur. Dupa cateva momente in care privesc ingrijorata spre salvatorii care incercau sa il resusciteze imi amintesc ca astazi era zi de Majong si ca eu am fost instiintata daca vreau sa ma alatur acestui joc. Cand eram mica imi placea sa petrec timpul pe acolo, compania lor ma facea sa ma simt speciala, dar am crescut si o sa ma plictisesc teribil, asa ca am refuzat frumos propunerea. Totusi poate daca as fi fost si eu batranelul simpatic nu ar fi suferit asa mult, poate lucrulie ar fi decurs diferit.
Ma trezesc din visare cand aud sirenele politiei ce umplu strada de neliniste. Observ ca mai multi vecini la fel de curiosi ca mine au iesit afara din casele lor ca sa priveasca "spectacolul". Dupa cateva minute de asteptare cativa politisti ies din casa cu pricina si incep sa indeparteze multimile de oameni stranse la fata locului. Observ cum acestia se indreapta spre fiecare casa si ii roaga pe toti sa intre inauntru.
- Domnisoara, va rog sa intrati in casa. Nu este nimic de vazut. Multumesc.
Nu am inteles de ce a multumit la sfarsit, dar lucrul acesta nu ma face sfioasa sa nu intreb.
- A patit ceva? sunt constienta de faptul ca nu ar fi fost atata vacarm daca totul ar fi in regula, dar spre aprarea mea aceasta este singura intrebare care mi-a venit in minte.
- Totul va fi ok. Avem medici foarte buni care se ocupa de situatie asa ca va rog sa intrati in casa.
- Daca totul este in regula, atunci de ce nu putem sta afara? omul imi arata bunatate in vorbele lui si nu ma mai fofilez, asa e de fiecare data. Mai bine taceam.
Acesta isi trece doua degete la sprancene, masandu-le nervos. Dupa ce se calmeaza imi face semn cu mana sa intru inauntru, privindu-ma patrunzator.
- Esti o fata desteapta. Nu inteligenta, daca ai fi asa ti-ai da seama ca daca un politist iti spune sa intri in casa tu trebuie sa executi.
Ma uitam la figura sa impasibila si la modul rece de a rosti cuvintele. Las capul putin intr-o parte si deschid gura sa mai spun ceva, dar mai apoi renunt cu gandul ca discutia asta nu avea sa duca undeva. Probabil in final as avea dreptate, dar nu vreau sa lungesc niste argumente inutile.
Ma indrept cu pasi marunti spre casa. Nu ma opresc din holbatul catre casa batranelului pana nu intru in a mea. Inchid usa cu cheia, rotind-o in broasca pana cand aud un clack mic din partea ei. Incuietoare sa stricat acum ceva timp si eu am fot cea care a descoperit "smecheria" cu inchisul. Intru cu gandul sa ma uit pe fereastra de la bucatarie la scenle urmatoare, dar abandonez ideea imediat ce suna telefonul. Ma indrept grabita spre receptor si il ridic. De la primul cuvant imi dau seama cine e.
- Draga mea, ce mai faci? se aude vocea pitigaiata si calma a mamei.
- Bine, totusi nu pot spune acelasi lucru despre domnul Petterson.
- Am auzit. Imi pare rau, Elenor, dar nu iti face griji va fi bine. Am sunat din alt motiv.
Chiar si cand e plecata la 50 de km de casa stie tot ce se petrece. Ma intreb cum afla. De fapt nu ar trebui, cate asa zise prietene are ea pe aici nu ma mir ca afla tot.
- Atunci de ce ai sunat? spun eu grabita sa nu observe ca iar ma pierd in ganduri, o deranjeaza cand fac asta.
- O sa mai intarzii cateva zile asa ca am rugat-o pe matusa Jane sa treaca pe la tine si sa iti aduca mancare sa verifice ce mai faci. In momentul asta nu stiu daca in vocea ei pot citi dezamagirea ca ma lasa singura pentru o perioada nedeterminata de timp sau extazul de a mai sta cateva zile acolo.
- Ok, oricum stiam ca asa o sa se intample, dar nu iti face griji stiu ca munca ta e importanta si imi place ca te dedici ei intru-totul. Sper sa nu fi simtit asa mult nota de dezamagire din glasul meu.
- Stiu, draga mea, stiu. Trebuie sa inchid. Te iubesc!
Nici nu am apucat sa ii spun acelasi lucru ca a si inchis grabita. Mereu e plecata in cate o delegatie. Tot ce stiu este ca lucreaza la WHO*, dar nu stiu cu ce post sau ce "grad" are acolo. Mereu mi sa parut interesant ceea ce face, dar nu m-am sinchisit sa ii aflu intreg numele.
Stand pe canapeaua moale din sufragerie ma gandesc la numele meu, "Elenor" stiu ca mamei ii placea istoria, dar nici chiar asa. Ma las prinsa de reverie si ma bucur de aceasta seara linistita. Oricum va fi ultima.
__________________________________________________________________________
*WHO= world health organisation
YOU ARE READING
The end
Science Fiction"O singura draperie era trasa, o singura privire ingrozita cuprindea toata oroarea, Elenor. Oamenii alergau speriati la casele lor, in timp ce in jur era o petrecere de canibalism. Se mancau intre ei, oameni pe oameni, cu privirile pierdute, desfigu...
