Excelsior

Prolog

   Acum, stând sub cerul liber şi numărând stelele realizez cât de mici, neînsemnaţi şi fragili sunt oamenii. Fiecare îşi caută câte un sufelt, ce rătăceşte prin lume, pe care să îl apere. Unii îşi caută o jumătate aparent la fel, dar diferită din multe puncte de vedere, în timp ce alţii o au deja.
A fost nevoie să văd mai bine de jumătat din Univers şi ca viaţa mea să o ia razna să îmi pot da seama ce suntem fiecare dintre noi. Atâta timp cât am putut descoperi miile de civilizaţii şi culturi, dar şi fiinţele din toate timpurile, am conştientizat cât de uşor se pot schimba lucrurile, însă majoritatea schimbărilor au efecte imediate şi neaşteptate.

   Trecutul poate fi schimbat, prezentul alterat, dar viitorul nu va fi niciodată unul precis. Atunci când te decizi să descoperi secrete bine ascunse şi păstrate, trebuie să îţi asumi toate riscurile.

   Numele meu este Xena, iar atunci când am hotărât să să merg cu ochii închişi prin viaţă, am întâlnit noi oameni, sau aşa părea a fi. Mii de cunoscuţi şi necunoscuţi au trecut prin faţa ochilor mei, iar acum... la răscruce de drumuri, mă întreb cine sunt eu şi cine este omul pe care îl am în faţă. Ce ascunde sub această mască pe care o poartă şi sub aerul acela misterios. Am încercat din răsputeri să îl descopăr, dar am realizat târziu că acest străin, ce mi-a dat lumea peste cap,  are legături foarte strânse cu trecutul meu. Acum... nici eu nu mai sunt cine credeam eu că sunt, sau ce credeam eu că sunt. Am devenit o străină într-o lume în care am crescut. Sunt o străină faţă de toate locurile, la fel ca şi el, însă acest gând începe să îmi surâdă. Nu îmi mai e teamă.

   Voi încerca din răsputeri să nu mă las călcată în picioare, manipulată sau păcălită. Aparenţele întotdeauna sunt înșelătoare, chiar dacă visul este unul frumos. În copilărie m-am rezumat destul de mult la asta - să nu mă dau bătută, în ciuda tuturor provocărilor plăcute sau mai puţin plăcute. Nu văd de ce aş renunţa acum, totodată aş putea s-o fac. Ce-mi mai rămâne de făcut?! Mor sau trăiesc... acesta nu este sfârşitul! Nu al meu! Nu acum!

   Abia după ce mi-am lăsat orbeşte viaţa în mâinile sale, am descoperit cât de important este el pentru mine. Treptat, mi-a arătat totul şi mi-a dezvăluit din secretele sale. Timpul a devenit irelevant pentru noi, spaţiul nemărginit, însă şi problemele se ţin lanţ. Trebuie să recunosc că mi-a fost destul de greu să accept aceste idei, însă încetul cu încetul, cu ajutorul lui Derek, m-am acomodat cu noua mea viaţă. Mi-am asumat, asemenea lui, riscuri, chiar şi riscul de a îmi pierde identitatea. Acum, sunt doar o străină pentru fiinţele pe care le întâlnesc, o necunoscută pentru locurile prin care merg, dar căutând cu disperare un refugiu, un loc în care să mă simt acasă...