Adio ,da ma intorc

Capitolul 1

-Da mama,sunt foarte bine ,chiar mai am putin si aterizez.

"Ma bucur sa aud acest lucru,draga mea,aveai nevoie de o zi libera,erai prea...deprimata"

Katrina privi pe gemuletul micut al avionului ,cum soarele rasarea . Era uimitor ,pentru alti ,ea nu vedea decat cum luna se indeparteaza ,incet, trista. Asta ii placea ei ,tristetea. Daca a putut trai timp de patru ani cu ea ,putea continua si de acum incolo tot asa. In ultima vreme a mai scos un zambet fortat pentru parinti sai ,din respect ,evident.
A oftat zgomotos atragand atentia colegului sau de zbor .
Nu a bagat de seama si a continuat sa priveasca atenta pe gemulet ,ascultand foarte neinteresata ,discutia mamei sale.
Daca nu ar fi fost ei ,ea nu se mai afla in avion spre destinatia Miami,acum,era acasa plangandu-si de mila .
Viata sa a fost perfecta pana sa apara persoana interzisa ,care a dostrus putin cate putin din perfectiune ,in asa fel incat lasando fara nimic ,lasando goala.
"Dragi pasageri,va rog sa va atasati centurile ,in scurt timp aterizam ,va multumesc"
Se auzi o voce ,care o intrerupse din discutia cu mama sa, Carla.
Din pacate familia ei nu stie inca de ce este atat de trista ,ea spunandu-le mereu ,"din cauza mucii,nu va faceti griji" insa in adancul sau spera sa apara ,sa ii umple din nou viata si inima pe care le-a lasat pusti,un lucru care nu se va intampla.
-Da mama ,trebuie sa inchid ,aterizam ,si nu am timp de pierdut. Inainte sa inchida telefonul auzise un "te iubesc"
Era in zadar,ea nu mai spusese de mult acest cuvant ,era ,imposibil sa il scoata pe gura.
Privea iar pe geam ,vazand cum usor ,usor ajunsera pe pamant ,acum nu mai erau in aer,se simtea in siguranta ,dar tot trista si deprimata.
Cu o fata neutra ,cobora din avion ,isi lua bagajul si astepta in liniste masina care trebuia sa o i-a de la aeroport si sa o duca la matusa sa Petunia.
O femeie deosebita ,cu un caracter si mai deosebit de atat ,pur ai simplu o iubea ,o iubea .
Petunia era diferita de restul familiei si avea acel lucru care te facea sa o iubesti .
Masina neagra ajunse intr-un sfarsit langa ea.
Se urca rapid ,imediat cum aseza in spate,in porbagaj bagajul sau.
-Buna ziua,saluta aceasta politicos
-Buna ziua domnisoara Katrina ,ce va aduce prin Miami?intreaba soferul la randul sau ,politicos
-Treburi. Raspunse scurt si la subiect nemaidorind sa continue conversatia.
Nu durase intratat de mult ,pana la casa miraculoasa a matusii sale ,ajungand dupa 20 de minute de mers.
Isi lua repede bagajul si ,pleca cu el pe drumul pietruit care ducea spre casa.
"Ok ,de acesta data este mult mai mare" se gandi Katrina referinduse la curte si casa.
Numai considera ca mai trebuie sa bata la usa asa ca, pasi in interiorul vilei.
Petunia nu era acasa,deci se simtea mai in largul ei .
Se invatase cu singuratatea,deci nu mai era o problema atat de mare . Casa era la fel de la ultima ei vizita in Miami,cateva lucruri mutate ,in rest era aceasi culoare,canapea ,televizor.
Nu voia sa vina ,nu voia . Nu din cauza matusii sale ,dar aici a trait timp de 18 ani ,aici si-a facut o viata ,aici a avut cele mai frumoase momente din viata ei ,aici a fost ea cu adevarat,iar aici si-a cunoscut persoana interzisa.
O lacrima ii se prelinse pe fata sa fina . Nu mai poate trai asa,dar vroia sa se schimbe? Vroia sa fie persoana de dinainte?
Nu ,nu,acum este altcineva si trebuie sa ramana asa.
Isi lua din nou bagajul ,urcand pe scarile de lemn ,directia fiind direct in fosta sa camera ,daca mai era acolo si nu a inlocuito.
Ajunsa in dreptul usi ,privi atenta numele ,Katrin,nu il scoase ,il lasase acolo . Inca ii lipsea a-ul de la ultima lor ciondanire.
Cu multa putere in suflet a deschis usa. Privi. Era la fel ,la fel ca si acum cinci ani,lasase asa. Posterele de pe perete erau acolo ,si peria sa de par ,si rochia pe care o purtase la bal ,statea intinsa pe pat,iar ultimul obiect fiind lantisorul rupt de langa rochie.
Mii de amintiri o lovira .

Cand privea peria de par ,isi aduse aminte cum Petunia statea cu ea in mijlocul patului pieptanando atat de atent ,iar ea nici nu stia cum sa ii de-a vestea.
"Matusa ,eu -eu sunt insarcinata" Expira si respira
Petunia scapa peria de par ,sparcandu-se intr-un coltisor o bucata din ea.

Isi aduse aminte ,stia fiecare bucatica din puzzle care l-a asamblat atatia ani,din pacate unele piese nu se potrivesc povesti.
Privirea i-a fost mutata pe postere. Le atinse usor ,amintindu-si si suferind din nou.

Isi lipea si ultimul poster ,cand de la geam de auzira doua batai. Venise ,se tinuse de promisiune si venise.
Se grabi sa dechida geamul ,ca el sa poata intra.
"Nu credeam ca vei veni"
"Nu credeam ca imi vei dechide" raspunse acesta.

Isi lasa capul in jos ,dezamagita,si deja suferind din ce in ce mai tare .
Cu o miscare a capului privi lantiaorul auriu ,rupt .
Se puse in genunghi langa acesta luandul usor in mainile sale tremurande ,tradandui emotia.
Stia cand il rupse ,stia fiecare particica nu o uitase ,nu le va uita fac parte din trecut ,dar cum partile frumoase si-le aminteste asa va face si cu cele intunecate .

Statea langa pat ,plangand si spunand ca nu este adevarat . Se simtea inutila in acel moment . Isi puse mana pe lantisor ,prividul.
"Te urasc!" Tipa ,tipa in timp ce plangea . In secunda a doua ,rupse frumosul lantisor ,arucandul undeva prin camera.
"Sti ,voiam sa iti dau si un pandativ la chestia aia" se auzi acea voce ,vocea lui ,nu o lasase ,dar tot simtea ca lipseste.

Acel mic obiect a insemnat enorm pentru ea ,a fost semnul lor de iubire ,si Katrina l-a distrus .
Privi pe urma rochia crem ,lunga ,pe care se puteu inca distinge petele de sange . O amintire crunta ,o amintire imposibil de uitat.

Erau amandoi in masina ,certandu-se rau de tot. Din vina lui .
"Nu imi vine sa cred ,cum sa faci asa ceva?"
"A fost ceva minor Kat"
" Sa numai indraznesti sa imi strigi numele ,nu esti dem de el"
"Ce vrei sa fac mai mult de atat,ca sa ma ierti"
"Esti un bou ,sti ca iti port copilul si tu ,tu ...ah ,opreste masina"
"Nu ,Kat..eu"
Nu mai putu continua ,fiindca se simtira amandoi pe asfalt . Fura loviti de alta masina . O lovitura puternica,prea puternica. El statea in fata ei ,uitandu-se spre finta care o iubea si care ii purta pruncul. Pana sa inchida ochi ,si sa spuna ramas bun aceatei lui ,ii sopti cu ultimile puteri.
"Te iubesc Katrin...a"
Iar de acolo totul era in ceata.

Il pierduse ,nu numai pe el ,dar si fiinta care se nastea in ea . Pierduse ultima amintire fata de el ...erau amandoi morti.
Nu isi daduse seama ca plange ,doar in momentul in care isi duse mana spre obraji.

-Stiu ca doare scumpo ,stiu asta.
Se auzi vocea matusi sale Petunia.

-Eu nu am mai apucat sa ii spun "te iubesc"

-Dar el va sti asta mereu ,fara sa ii spui.

-Am pierdut din acel moment tot ,tot ce am avut si construit.

-Nu este totul pierdut