Moartea

57 11 6
                                    

Am învățat să mă închid în mine,
Sa se stingă dorul meu și frica de tine.
Iubirea este trecătoare, vreau să-ți fac un bine,
Si să uiți total de mine.

Tot ce-am făcut a fost gresit,
Timpul a trecut, m-am otrăvit.
Si toată lumea știe că otrava nu face bine
Si voi muri si eu, alături de tine.

Dar eu mor la nivel mintal,
Inima îmi bate,
Sufletul mort, învie ce mai poate.
Am o speranță seaca, ce-mi spune că se va reîncarna,
Undeva unde există bine
Si se pierd clipele de melancolie.

Tu in schimb, mori de durere,
De prea multe clipe grele.
Te sufoci adânc de dorul ce mi-l porți.
Si-ajungi intr-un vis frumos,
Unde totu-i luminos
Si ce e cel mai bine:
Suntem doar noi, eu si cu tine.

PoeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum