Intuneric

4 1 0
                                    

Un suierat ,un zgomot .....hmm
Imi simt trupul foarte usor ,nici nu imi dau seama daca imi misc capul sau daca il mai am.
Trebuie sa ma concentrez , trebuie sa imi dau seama ce se intampla!
Sa incerc sa inaintez in acest intuneric , oare am sa pot?
Dar ce se intampla ....ahh daca as putea sa imi amintesc!
Haide ,haide amintesteti cine esti! Si ce-i cu negura asta nenorocita. Tot inaintez , trebuie haide poti,tot inainte,haide haide mai repede .
Dar oare alerg sau stau pe loc ?
Aaa clar visez ! Imi spun eu ,deci trebuie sa astept o sa ma trezesc!
Pff din cate vad eu nu prea am succes sa ma trezesc iar intunericul asta devine lipicios ,o senzatie ciudata de parca imi patrunde in suflet de parca ma acapareaza ma face sa vreau sa stau aici , simt ca ma protejeaza......eu sunt aceasta negura si doar acum am putut sa ii dau frau liber. Ha haha haha rad ca un nebun oricum sunt singur si nu ma aude nimeni hha ha ha ha singur am fost mereu .Asa este singur .Imi amintesc ca si in copilarie nu prea am fost popular si ca copii ma ocoleau mereu.
Nu am inteles niciodata de ce! Poate nici eu nu stiam sa ma apropii de ei dar nu prea ma interesa aveam jocurile mele si nu imi placea sa ma deranjeze nimeni.
In toate povestile eu eram rolul principal ,citeam si foarte mult cei drept iar cartile mele preferate erau cele cu cavaleri in care salvam mereu printesa din ghearele morti.
Devoram aceste carti ,iar mama o femeie zvelta ,inalta cu parul blond auriu cu niste ochi de un albastru marin imi facea mereu pe plac si ma incuraja sa citesc .
Si de fiecare data cand venea acasa imi cumpara cate o carte. Eeeh ce pot sa zic pentru mine a fost o copilarie frumoasa plina de aventuri in care am calarit dragoni ,am cutreierat taramuri in care nici picior de om nu ajunsese . Am crescut si am uitat sa mai visez , cred ca pot spune ca m-am trezit.
Insa nu imi amintesc de ce m-am trezit?De ce nu mai pot fi acelasi copil?
Hmm.., ce va se intampla!
Sunete de copii care se joaca ,rad, zdranganitul acela de balansoar vechi din spatele blocului.
Vad da sunt sigur nu este o iluzie ,o lumina da o lumina !
Spun cu voce tare si ma indrept spre acea licarire .lumina e tot mai aproape si simt cu sudori reci imi curg pe spate  , lumina ma orbeste puternic si dintr-o data in fata mea apare un copil blond cu ochii albastri  micut de statura cu o carte in mana si uitandu-se la mine imi spune:
- Nu ai mai venit de mult aici , te-ai intors?
Incremenit ai fara sa pot sa suflu o vorba ,buzele erau impietrite si un pic deschise iar printre dinti am putut doar sa rostesc :
-Unde sunt?
Copilul ma privea fix si incepu sa zambeasca la la mine.
-Ai venit sa ne ajuti nu?
-Si de data asta nu mai pleci ?
Incercand sa scap de acesta teama si ma relaxez si sa imi dau seama ce spune , ce vrea de la mine sau de unde naiba a aparut,sau ce este cu locul asta. Auzi am mai fost aici !
Pff respir trag aer adanc in piept si il intreb:
-Ok spui ca am mai fost aici si ca am venit sa va ajut !
- Dar ce este locul asta , unde sunt ?
Cu acelasi zambet imi raspunde:
-Pai eu... sunt  tu... iar locul asta este casa ta.
Ia ia stai un pic pustiule cum adica esti eu, casa mea locul asta. E clar visez, c-am lung vis

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Dec 03, 2016 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

MentalWhere stories live. Discover now