'De ce porti mereu negru??'
'Pentru ca asta vreau eu, mama, asta-i stilul meu si punct.'
Gata m-am saturat de la atata certat cu mama mea. M-am saturat! De ce nu poate intelege ca imi place culoarea negru, chestiile ciudate?
Am luat repede telefonul si am iesit nervoasa din casa. Era frig afara, dar imi facea bine.
Imi deblochez telefonul si imi sun BFF-ul. O sa pic daca nu ma ia cineva in brate acum.
Ahhh!!! F*ck!! Nu imi raspunde!!
Asta este.
O sa ma duc in locul meu secret, in locul unde ma simt cu adevarat bine, unde sunt eu si ma las purtata de val.
Pas cu pas simt ca ma adancesc din ce in ce mai tare in zmoala ce ma trage in jos. Nu o sa scap vreodata de aceasta senzantie? Ma va ajuta asta vreodata? Nu cred.
Am uitat sa ma prezint nu-i asa? Ce uituca sunt!
Ma numesc Layla, am 17 ani, imi place culoarea negru si anime-urile.
Pe BFF-ul meu il cheama Tristan si da e baiat.
Dau de niste baieti care fac multa galagie. Nu stiu cum sa-i ocolesc. Printre multime ma iveste o voce cunoscuta.
'Layla? Ce faci aici?'
Ma intorc spre vocea care mia pronuntat numele si tot-odata nervoasa, dar si ingrijorata ii raspund:
'Ce caut eu aici? Ce cauti tu aici? Te-am sunat de ma bine de o mie de ori si nu mi-ai raspuns! Ce s-a intamplat?'
Da el este Tristan. Trist, dar chiar m-am intalnit cu el. Tot restul baietilor s-au oprit si ne privea curiosi:
'Baieti nu ma asteptati! Eu voi pleca cu ea!'
Tristan imi face semn sa plec din aceasta multime de baieti.
'Raspunde-mi la o intrebare:
Ce cauti aici? La ora asta?' continua Tristan.
'Iar m-am certat cu mama! Si am vrut sa plec spre locul nostru!'
'Bine hai sa mergem! Vom continua discutia acolo!'
Mergem usor pana la destinatia finala. Pana una alta gandurile mi se scurg si intrebarile incep sa apara. Cine erau acei baieti? Ce cauta el afara la ora asta? Cumde ne-am intalnit?
O lumina albastra imi apare in fata. In mijlocul ruinelor era o bila albastra care plutea si se misca in sus si in jos si rareori in dreapta si in stanga.
Ce-i chestia asta? Nu-mi amintesc de chestia asta ultima oara cand am fost aici.
Ma apropii incet, incet de bila sferica ce straluceste, dar tot nu pot vedea ce este in interior.
'Stai!' ma avertizeaza Tristan si se apropie si el usor.
'Ce?'
'"Ce?" Noi nu stim ce este asta!'
'Si?'
'Si nu avem degand sa ne apropiem de asemenea chestie!'
'Nu avem? Nu ai! Eu merg!'
Merg inainte spre bila albastra si ma apropii cu greu de ea, dar reusesc sa o ating! Degetele mele ating usor bila, iar lumina se stinge.
Pentru o secunda se vede doar negru, dar o lumina, care pare a fi venit din spatele meu, lumineaza tot. In fata mea este un ceas destul de haios. Are un dizain gen anime, dar foarte interesant.
'Stai! Nu atinge! Daca e ceva?' ma avertizeaza Tristan.
Ma aplec spre ceas si il ridic odata cu trupul meu. Hm... nu pare a fi un ceas obijnuit! Limbile lipsesc, iar in loc de cifre sunt niste semne ciudate scrise una dupa alta.
Tristan se apropie de mine si ma intreaba uimit:
'Cei asta?'
'Nu sunt sigura...pare a fi un ceas, dar totusi nu pare!'
'Numai inteleg nimic!'
'Crede-ma sunt pe aceeasi lungime de unda ca tine!'
Pe langa semnele nedescifrabile mai sunt si niste butoane rotunde colorate cu roz, cu mov, cu rosu si tot felul de culori vii.
Apas violent pe butoane, dar nu se intampla nimic. Il rasucesc de pe o parte pe alta si observ ca pe parte cealalta este un singur şurub. Il apas si pe dansul, dar stai...
Nu se intampla nimic!
Ba nu o alta lumina albastra rasare din el si ridica odata cu ea o chestie...
Ce-i aia?
**********************
Am ajuns sa fac si o carte de aventura! Bravo mie.
Ma rog, asta a fost primul capitol sper ca v-a placut si nu uitati de butonul de vot de follow, daca n-ati facut-o inca. Sa îmi spuneți dacă vreți sa continui carte. Foarte important.
Au revoir! 😘
