M-ai cuprins în brațe. Așezați lângă lac, luna ne veghea povestea de iubire, iar stelele ne admirau mândre. În sfârșit își găsiseră persoanele preferate. O briză ușoară ne mângâia trupurile, însă noi nu o simțeam, apropiindu-ne inimile una de cealaltă. Întregul oraș era și el martor la amor, luminile sale reflectându-se în linele valuri ce dansau în apa de la picioarele noastre. Totul amuțise, doar respirațiile noastre întretăiate se contopeau atât de firesc, formând un singur suflet. M-ai strâns mai tare la pieptul tău, iar pentru câteva secunde am uitat de mine însămi. Acolo, înconjurată de dragostea brațelor tale grijulii, lumea mea se clădea, cărămidă cu cărămidă, cuvânt cu cuvânt. Cerul vorbea în locul meu. Atât de tandru îți îmbrățișa tot trupul, umbrele gingașe de pe buzele tale se acopereau cu sărutările mele, absorbite de tot ce doream să spun, dar nu puteam. Eram pierdută. Ochii tăi în dans cu vorbele tale mă paralizau. Simțeam că respirația mea se stinge, rămânând doar amorul infinit ce ți-l port. Până și Regina-mi Lună cred că era invidioasă că eu te pot atinge, iar ea se oprea asupra noastră, suferind în tăcere. Mi0am impletit degetele cu ale tale, un intreg formandu-se acolo, intre mainile noastre legate pe vecie, la fel ca si inimile noastre ce impreuna bat ca una, la fel ca si sufletele noastre ce simt aceeasi iubire arzatoare, implretite artera cu artera. Stelele erau fascinate de amorul prezent la poalele lor.
