Ceva altfel..

Mi-e frig...

Mi-e frig si nu trece. Imi e frig de trei zile si nu trece. E genul de frig care persista si nu pornește din surse exterioare corpului, ci chiar din corpul însuși. Inima imi e rece si imi e frig. Atat de frig. Nu stiu de ce e frig, sau de ce îngheață Floriile si se ofilesc. Sau de ce brazii rezista. Dar, cred ca nu e important sa stiu aceste lucrui neînsemnate, sau e? Nici asta nu stiu. Nu stiu nimic si mi-e frig. Nu stiu nimic despre tine, despre mine, despre noi. Nu stiu unde ne situam, nu stiu ce suntem noi, Nu stiu ce vrei sau ce vreau. Nu stiu ce gândești, nu știu ce simti si nu stiu ce crezi. Nu stiu daca vreau sa stiu. Dar, parca ma străbate o curiozitate obsedanta. Vreau sa stiu si nu pot. Vreau sa stiu tot si vreau sa imi fie cald. Poate stii tu ce sa fac sa imi fie cald. Poate stii tu de ce florile ofilesc si îngheață si brazii ramân. Sau poate nu. Poate esti si tie iti e frig si nici tu nu stii. Atunci ce facem? Daca noi ne învârtim in neștiința si la amandoi ne e frig?! Oare nu e un semn ca frigul ne indepărtează? Sau din contra ca ar trebui sa ne apropiem ca sa ne încălzim reciproc sufletele infigurate si sa găsim răspunsuri la întrebările noastre? Cine stie? Poate tu, da nu cred. Cred ca fugi de răspuns, cred ca nu vrei sa auzi răspunsul, cred ca iti e frica ca putem afla ceva impreuna, ca totul o sa fie clar. Sau poate nu, poate nu fugi,poate doar nu vrei si excluzi posibilitatea ca sufletele sa se încălzească reciproc.
Nu stiu.
Dar pana la urma ce stiu eu?
Poate stii tu
Stii?
Mi-e frig si inima-mi îngheață...