{playboy} «kim taehyung»

||~1~||

Rosaline's pov

Dupa o lunga si frumoasa vacanta de vara,a venit si toamna.
Ultimul an de liceu.
Inca un an de indurat si dulcea libertate va veni.
Nu imi este teama de noii colegi.
Nici de ce vor spune despre semnul meu.
Mie chiar imi place.
Arata mai...special
Ma face sa ma simt mai speciala.
Dupa puțin timp,ajung in fata noile mele scoli.
Privirile colegilor noi sunt asupra mea.
Toti susotesc cate ceva.
'deci ea e fata cea noua!'
'Mamă,ce bunaciune!'
'E foarte frumoasa!'
'Ahhh,o vreau!'
Incerc sa le ignor si imi vad de drumul meu.
Deja stiam ce vor spune.
Nu ma mir deloc.
Toti baietii sunt la fel.
Toti vor ca placerile lor sa fie satisfacute,sa aiba tot ce vor cat ai clipi.
Dupa cateva minute de cautat clasa mea,am vazut un băiat sprijinit de usa.
Sa zicem ca era aratos.
Par castaniu,ochi capriu...
Fizicul lui este bine lucrat.
Se uita prea insistent la mine.
Ma masoara de sus pana jos cu un ranjet pervers.
Mi-am rotit ochii si am intrat in clasa.

Primele ore au decurs normal.
Inafara de privirile prea insistente a băieților,mai ales a lui.
Era  ca si cum era gata-gata sa sara pe mine.
Practic,ma manca din priviri.
Ce bine era daca Jimin cu mine!
Am oftat la gandul acesta.
Park Jimin era cel mai bun prieten al meu inca din copilarie.
Imi era ca un frate.
Chiar imi lipseste.
Daca era acum cu mine,m-ar fi protejat.
Mi-ar fi spus ca totul este bine si ca va fii mereu cu mine.
La bine si la greu.
Am incercat sa ma concentrez la lectie.
Dupa ce clopotelul a sunat de pauza,mi-am strans lucrurile si am iesit din clasa.
Ultima ora este educatie fizica.
Sunt destul de buna la sport.
Echipamentul meu era compus dintr-un tricou si pantaloni scurti.
Băiatul acela,din nou,se holba la mine.
L-am ignorat.
Astazi jucam fotbal.
Sportul meu preferat.
Echipele erau facute de domnul profesor,iar eu am picat in echipa cu o fată si 6 baieti,printre care,din fericire,baitul acela nu era cu mine.
Chiar daca nu il cunosc,este deja prea insistent.
Incepe sa ma calce pe nervi.
Jocul a inceput.
Am incercat sa fiu atenta,sa nu ma impiedic si sa cad.
Unul din talentele mele este sa ma impiedic pe suprafete plane.
Baiatul acela,oricare ii este numele,-a pus piedica si am picat.
Din nefericire,genunchiul meu stang a avut de suferit.
Sangele nu a intarziat sa apara.
Mi-am muscat buza,tinandu-mi lacrimile in frau.
Ciudat,tot el ma dus ca cabinetul medical.
Dupa ce asistenta mi-a bandajat genunchiul,pentru prima oara mi-a vorbit:
'Ai grija pe unde mergi,ratato!'