.. a naibii babe, frigul mi-a intrat în oase, iar în faţa uşii tocmai era măturat. Privesc fară chef firma ruginită "Reparaţii pantofi", ridic din umeri şi împing uşa. E fosta ghena dezafectată de la colţul blocului pe care noul proprietar, nea Pavel a renovat-o dupa ce a evacuat un boschetar. E inăuntru, "Bună ziua" arunc infrigurat.. "Bună", imi răspunde "intră că iese pisica" , pişicher nu are pisică. "Salve, nea Sile" îl salut şi pe colegul. Camera e împărţită corporatist in două cubicles, tablă şi termopan, nea Sile e lăcătuş priceput la de alde astea. Tot el a acoperit cu tablă şi scânduri uşiţele toboganului de gunoi de pe la etaj. "Frig", zic eu "merge treaba?".. " merge. merge" mă privesc ei pe deasupra la ochelari ..
Mă aşez lîngă nea Pavel, acesta meştereşte o pereche de ochelari din lemn, colaborează cu un nepot IT-ist şi vrea să-i faca VR. Rămân interzis, cu limba scoasă (el) lipeşte pe interior doi săni de femeie, decupaţi din Libertatea. Cumva mă simte, mă priveste cu tâlc şi-mi face cu ochiul pişcher - e bine dispus. Se îndreaptă din spate şi apasă pe un buton, pe interior in centrul sânilor două LED-uri incep să clipească somnoros.. Pâc-pâc-tâmm .. Pâc-pâc-tâmm .. pisici ! îl sună mess-ul pe calculator, ecranul iese din stand-by si se vede consola cu o convorbire P. Leşu cu Li Keanu -- Pavel Leşu, gazda noastră, poreclit de şmecheri Mortăciune sau Polonezu' dupa ce şi-a scos capul de mort de la profil .. nea Sile are L K la avatar, Vasile Ştirbu pe numele lui, pe net se dă când cu apelativul de Bruce Lee, când cu Keanu Reeves, pen' că i-a plâcut Matrix..
Îi las în ale lor, dacă vor să vorbească pe mess când sunt la 2 paşi unul de altul, e treaba lor.. ochelarii şi led-urile cu clipirile lor hipnotice ma atrag acum.. îi ridic - ca să mi-i potrivesc pe nas trebuie să-mi pun nasul între cei doi săni, pişcher moşul - trebuie să o repet.. aştept să mi se obişnuiasca ochii după o secundă de întuneric simt că s-a pornit un scaner, ceva pe interior, iar in căşti aud jolly taxi, pe cuvantul meu.. SI ÎN FAŢA OCHILOR ÎMI APARE O TIPESĂ ÎN TRICOU ROŞU CE DĂ DIN SÂNI, morta l!! .. Scot ochelarii cu un gest brusc, speriat.. îi pun pe masă şi privesc cum haşura laserului se stinge incet.. Nea Pavel mă proveşte amuzat "Ei, ţi-a plăcut?" .." dar.. dar. cum ?" reuşesc eu să ingaim -- "CUM DE ARE TREI SÂNI ???" "Aaa, ăla din mijoc era nasul tău.." "mda, de aia nu se mişca ?! "" de aia.. de aia încă nu pot să-i vand la americani" .. Ceva ca invidia mă strînge de gât .. nu mai sunt bine dispus.. "bine eu plec acum ".." dar mai stai" " nu, nu pot am treabă.. ceva urgent.." pretext.
Pereţii mă strâng, abia afară prima rafală de vânt ingheţat mă aduce înapoi.. suficient cat să vad băltoaca în care am călcat. "Beţivii de la crâsmă", mă gandesc înciudat.. mai fac cinci paşi si intru la crâşmă - ceea ce trebuia din prima să fac.. "O vodcă !" cer şi-o dau peste cap.. eu am fost la şcoală, am practicat şi moşu asta reuşeste spontan.. al naibii talent .. "umple paharul" ii zic cârciumarului "şi lasă sticla aici o. treci pe caiet.". şi am hotarât că atunci când am să ies am să-i ud uşa moşului, nu o mai evit .. ăsta Mişion Satement -- atata pot. ma resemnez..
