Cuvinte
Era noapte...
Statea intins si privea la cerul de deasupra
Stele luceau, pe cer iesise luna
Statea in intuneric, medita-n tacere
Ochii ii erau umezi, gandurile nu-i aduceau placere
Se gandea la ea,si.., tot ce putea spera
Era ca si ea sa faca asemenea.
Era trist,ceva in el murea usor, usor
Clepsidra vietii lui se scurgea incetisor
Fata-i era moarta de-atata suferinta.
nu mai are parte de nici un strop de izbavinta
Corpu-i e inert, natura sufera si ea
Pomii crangului stau la streaja sa
Vreti sa stiti povestea bietului baiat?
A iubit o fata cu sufletu-ncuiat.
Pentru el era un inger coborat din cer
ar fi simtit ca-i demon daca-ar fi fost sincer.
A gresit fata de ea cand i-a spus ca o iubea
A sperat c-acelasi lucru il va spune ea
Nici acum nu stie sigur dac-a fost cumva iubit
Ea n-a spus nimic l-a lasat cu sufletul zdrelit
n-a avut un pic de mila pentru cel ce o iubea
A crezut ca ignorandu-l, a iubii, el va-nceta
Isi va petrece acum ultimele clipe-n poienita.
Asteptand sa vina acel strop de izbavinta
Pleoapele sa-nchid, luna, plange de-ntristare
Vino acuma fraiero!! va murii de suparare
Cat de frumos este baiatul va murii sperand pana la capat
Fata nu vine.., nu-i pasa, nici macar nu l-a meritat...
Ultima suflare a dragostei o da pajistea intunecata
Cerul se deschide sufletul baiatului la cer s-nalta
Acesta e destinul unei dragoste neimpartite
Fata ramane singura, in lumea ei, traind in umbre.
El o vede din cer, stie ca nu-i pasa!!!
Nu conteaza o va mai iubii o viata.
