Razboiul care mi-a salvat viata

1

Pur si simplu stateam.
Pur si simplu asteptam sa treaca timpul.
Nu era frumos din parte mea,dar ce altceva puteam face?
M-am uitat la piciorul meu olog iar apoi pe feriasta. L-am vazut pe fratele meu mai mic jucanduse cu mingia iar cu el mai erau 4 copii.
Dintr-o am auzit usa trantinduse.
- Fami ceva de mancare copila! Era mama. Din nou era beata. Duhnea a bautura si sughita.
Sa asezat pe singurul nostru pat existent din camera unde locuiam,si a adormit.
- Ada..se pare ca iar o sa dormim pe jos.
Fratele meu statea lipot de usa..singura usa.
Mam tarat in 4 labe pentru ca era singura modalitate in care ma puteam deplasa. Me-am plecat capul sub pat si am scos o patura destul de incapatoare.
Am dat scaunul care ma deranja la o parte,si am intinso pe podia.
- Vino.
Iam facut un semn cu mana sa se apropie de mine. In timp ce se apropia de mine am tras cu cpada ochiului la mama.
Dormia bustian.
- Ada?
Am tacut o secunda.
-Da?
Sa asezat usor jos si sia tras un colt de patura acoperindui fata cenusie.
- Mie foame...si frig.
Me-am dus mana in parul lui blond si am lasato sa cada incet pe fata lui.
- Si mie.
Dupa inca o ora de ascultat dorintele lui Jami am reusit sa il adorm. Lam invelit si mam tarat usor pana la mica noastra masuta.

Locuiam intr-un bloc la etajul doi. Pe atunci aveam duar o singura camera
Nu aveam prea multe lucruri interesanta in ea.
O masuta,un pat,doua scaune,si o chiuvete. Mai aveam cateva chesti dar nu stiam cum se numesc.
Cel mai urat lucru,era dulapiorul de langa chiuveta. Era un dulapior micut de lemn unde incapiam cu usurinta. Ce nu imi placea era,ca pe qcolo trece conducta de la chiuveta si mai si picura in nauntru. Erau insecte de tot soiul.
Iar mama cand se supara pe mina ba bagase acolo.
La inceput era mai greu sa ma obisnuiesc,urcau paianjeni pe mine. Dar ma obisnuiam,de obicei ma ascundeam in capul meu..