Frânturi

I

Vreau să scriu. Vreau să scriu atât de mult, încât, uneori doare.

Fiecare sentiment ce nu poate fi exprimat în cuvinte mă sfâșie, pentru că e trăit prea intens. Celelalte, mă dezamăgesc.

Pot să pictez imagini vizuale în cuvinte frumoase și pot să îndes înțelesuri abstracte într-o pânză colorată, în care doar alb și negru se simt acasă.

Pot să aberez ore în șir, dar pentru ce? Iar dacă motivele nu înseamnă altceva decât satisfacție de moment, pentru cine?

Te rog doar să nu mă uiți, pentru că eu deja m-am uitat. Te rog doar să nu mă urăști, pentru că tu ești mai presus de ură. Te rog doar să încerci să înțelegi, pentru că dacă tu nu poți, nimeni nu poate. Și mai presus de toate, te rog să exiști, pentru că fiecare formă a ta de până acum a fost doar o iluzie.

Cu drag, oricine aș fi.