Dreptate prin Sânge

Capitolul 1- Veste cutremurătoare

         Este ora 6:35 . Păsările își cântă simfonia armonioasă de care locuitorii Bucureștiului parcă nu se mai satură . Pe ușa unei case vechi iese un tânăr înalt și uscățiv ,  cu ochii negri ca tăciunele și părul șaten , care merge pe străzile pustii ale capitalei , fără a avea o destinație anume . Se oprește însă brusc lângă un felinar de care era lipit un afiș . Se uită atent și citește cu voce tare : "Nici cu Țarul , ci cu Țara ! Nici cu Neamțul , ci cu Neamul !" . Rămâne lângă felinar câteva minute întregi iar , parcă de nicăieri , un băiat scund și îndesat  vine și îl bate pe umăr :

-Nu mi te imaginez în uniformă de militar , Petru .

-Uniformă de militar ? întreabă Petru confuz .

-Nu ai auzit ? 

-Ce să aud Silviu ?

-Nici măcar nu ai citit în ziar ?

-Ce să citesc ?! strigă Petru furios .

-Am intrat în război !

-De partea cui ?

-De partea Antantei !

-Din ce cauză am intrat în război ? Parcă eram neutri !

-Regele dorește să elibereze Ardealul din mâinile Austro-Ungarilor . Se spune că această declarație a fost planificată de ani de zile ... Ei ? Ce zici ? Te înrolezi în armată ?

-Când mi-o crește păr în palmă !

-Eu tocmai m-am înrolat , spune Silviu râzând . Peste câteva ore plec cu trenul către Iași , unde voi începe pregătirea .

-Ai înnebunit ?! O să te împuște nemții și ungurii ! Asta e o nebunie !

-Un nebun nu se teme de nebunie ... dar eu măcar nu o să frec menta acasă .

-Ești teleleu Tănase ... eu rămân acasă , unde trăiesc ca în sânul lui Adam , spune Petru dezamăgit .

-Mă întreb ce va spune Elena când va afla că logodnicul ei este prea fricos ca să plece să lupte pentru patria sa ...

-Dacă îi spui ceva Elenei , ți-ai găsit Bacăul ! Hai că m-ai scos din pepeni ...

-Bine Petru , o să plec atunci , spune Silviu , râzând pe sub mustață și continuându-și drumul .

           Petru începe să meargă în continuare pe drum , gândindu-se la ceea ce i-a spus prietenul său . Oare Elena îl va mai iubi dacă află că nu a plecat în armată , ca restul tinerilor de vârsta lui ?Va trebui să afle într-un fel sau altul . Deodată , el se oprește și merge în direcția opusă , îndreptându-se spre casa logodnicei sale . Odată ajuns în fața ușii , ezită să ciocăne , dar aceasta se deschide , iar în fața lui Petru apare Elena , îmbrăcată într-o rochie albastră , care , împreună cu o pălărie de aceeași culoare , îi punea în evidență părul auriu ca aurul și ochii verzi ca frunzele copacilor . El rămâne mut , fiind uimit de frumusețea copleșitoare a domnișoarei  cu care parcă ieri venea de la școală și se juca pe străduța din fața casei lui .