The Cristal Werewolf 3: Perechea Suprema

Prolog

"- Mami , ce sunt sufletele pereche ?

- Sa ai un suflet pereche e cel mai frumos sentiment , Abby. Sufletul pereche e persoana predestinata sa te iubeasca pana moartea va desparte. Simti cum ajungi pana in Rai si inapoi de o multime de ori.

- Ca tine si tata ?

- Da , scumpo !

- O sa am si eu un suflet pereche ?

- Toti au suflete pereche , Abby. O sa ai si tu unul , insa mai trebuie sa astepti. Insa te asigur ca el o sa te iubeasca mereu si o sa aiba grija de tine.

- Sufletul meu pereche va fi cel mai frumos si puternic dintre toti. Va fi special. Ambii vom fi foarte puternici si vom domni peste varcolaci. O sa avem un castel in care o sa traim si o sa va invitam si pe voi acolo. O sa fim ca si printii si printesele din povesti.

- Asa va fi , Abby."

*  *  *

- Cat este inconstienta , corpul ei nu accepta ca esti in viata.

- Nu mai e nimic de facut , doctore ?

- Nu stiu , Noah. Nu am mai intalnit asa ceva niciodata in viata mea.

Aud o multime de voci , insa nu inteleg ce vor sa spuna. Totul in jurul meu este de un negru abisal. M-am obisnuit cu el. Sunt aici de mult timp. Nu imi pot misca corpul si nici nu pot sa vorbesc. Simt o durere destul de mare in piept. Nu tin minte ce s-a intamplat. Insa tot ce vreau e sa vad un anumit Noah. Simt cum cineva ma strange de mana si ma mangaie pe par. Ma panichez pentru ca nu stiu cine face asta. Bipaitul pe care l-am tot auzit incepe sa se auda mai tare si mai rapid.

- Ce se intampla ?

- Oare se trezeste ?

- Ii bate inima mai tare pentru ca am intrat eu in camera !

- Taci , Ezekiel !

- Da , taci. Esti prost !

- Multumesc !

- Oameni buni ! Calmati-va ! Abby e aici , inconstienta de mai bine de cateva saptamani si voi tot va certati !

- Nimanui nu ii pasa de parerea ta , Noah !

- Fii multumit ca te las sa stai in haita si nu te inchid in catacombe !

- Daca m-ai inchide in catacombe as elibera toate persoanele de acolo si dupa ai sta sa te plangi ca mai bine nu ma inchideai.

Ce...naiba ?

- Buna idee !

- Ryan , daca macar te gandesti la asa ceva , o sa ramai fara maini.

- Ooooh , Becca cea periculoasa in actiune !

- EZEKIEL !

- Bine , bine. Tac ! Doar nu mai tipati asa !

Ezekiel asta pare de treaba. Vocile imi par atat de cunoscute. As vrea sa ma trezesc , insa am o presimtire ca nu imi va placea.

- Puteti sa ma lasati putin singur cu Abby ?

- Sigur !

- Okay.

Se aud mai multi pasi si dupa o usa ce s-a deschis si inchis. Cineva ofteaza si ma strange mai tare de mana. E o caldura atat de placuta.

- Hai , pufulete , trezeste-te ! Mi-e dor de vocea ta !

In acel moment , simt cum parca sunt trasa cu forta din intunericul acela. O multime de imagini apar in fata mea. Acum imi amintesc. Noah. Dylan l-a omorat pe Noah. Deschid brusc ochii care s-au umplut de lacrimi. Tot corpul incepe sa ma doara. Incerc sa imi misc mainile , insa nu reusesc nimic. La fel se intampla si cu vocea. Reusesc sa scot pe gura doar niste scancete indurerate. Noah tresare cand ma aude si ma priveste panicat.

- A-Abby ? intreaba el , parca incercand sa se convinga pe el.

Noah vine rapid langa mine cand vede ca incep sa plang mai tare. Imi ia masca de oxigen de pe fata si toate tuburile atasate de maini. Isi pune un brat dupa umerii mei si unul dupa genunchi. Ma ridica si ma pune in poala sa. Imi pun capul pe pieptul sau inca suspinand. Noah ma mangaie pe par incercand sa ma linisteasca.

- Shh , shh. Sunt aici. Sunt bine. Nu am patit nimic. imi sopteste Noah la ureche.

El ma saruta lung pe frunte. Imi musc obrazul ca sa ma opresc din plans. Noah e aici si e bine. Eu l-am readus la viata. Vreau sa imi ridic mana ca sa o pun pe pieptul lui , insa o durere ingrozitoare ma face sa imi strang ochii de durere si sa icnesc. Noah ma priveste speriat. Ma strange mai tare in brate si ma leagana ca pe un copil.

- Nu te misca , bine ? Iti faci mai mult rau. zice el si ma saruta pe par.

Abia acum observ cat de rece este in camera de spital. Bine ca Noah ma tine in brate.

Mi-e frig. soptesc eu lui Noah prin link.

Noah ia patura de pe pat si o pune pe mine.

- Mai bine ? intreaba el zambind.

Eu dau usor din cap. Privesc spre geam si vad ca totul e alb. Stai , ce ? Noah vede uimirea de pe fata mea.

- Este deja decembrie , iubito. Ai fost inconstienta pentru mult timp. Erai si asa obosita pentru ca l-ai omorat pe Caden , iar dupa m-ai reinviat pe mine si ai fost cu totul epuizata.

Amintirea asta ma face sa ma infior. Ochii mi se umpla de lacrimi. Noah incepe sa imi sarute toata fata ca sa imi ia gandul de la...aia si chiar functioneaza.

- Vrei sa mergem in casa ? Aici e frig si nu vreau sa racesti.

Okay. spun eu.

Noah ma lasa pe pat si merge in coltul camerei. Ia niste haine de pe un scaun. Vad ca sunt niste blugi negri si un pulover gri. Vine langa mine si imi da jos camasa de spital. Ma fac rosie ca racul , insa alta optiune nu am. Noah ma ajuta sa ma imbrac. Bine , mai mult el ma imbraca pe mine. Eu nu ma pot misca. El isi pune paltonul negru pe umerii mei si ma ridica in stil de mireasa , iesind din camera. Nu ma ingrijorez pentru el deoarece stiu ca nu ii e frig. Pe hol vad prietenii mei. Gurile lor se deschid cand ma vad. Noah ii ignora si merge mai departe , chiar daca ii aud strigandu-ne.