Compartimentul vecin

Același tren, lent, monoton în care, nici să te chinui, nu ai putea să ai un liniștit somn.

O doamnă semi-adormită privind cu ochii intredeschiși spre geamul murdar,

un domn ce nu prea are stare, încercand, din ceea ce face,

sa extragă un habar, sau măcar in dicționar,

în cazul în care s-a sinchisit, să caute un sinonim pentru "amar".

Amar îmi e gustul acum

Amărât, în acest tren am știut să vin,

căutând pe cineva sau ceva în compartimentul vecin.

Trecuta-i adineoari, cu un zambet timid, nehotărât,

iar eu, pe cât posibil, am încercat să îți arăt, în disperare, uitare, nevinovăție,

cât sunt de loial unui zâmbet, ce a fost numai în treacăt.

Acum, am rămas cu gândul la fata din vecini, 

ce dincolo de gard probabil ca plânge după vreun cretin,

care nu știe să aprecieze un simplu gest, 

ce nu e neapărat un manifest, dar poate deveni chiar un protest 

împotriva lui

a mea 

a orișicui. 

Drumul e lung, apăsător, plin de zumzetele celor ce nu au somn.

Dar de ce ii judec? 

când nici eu nu sunt mai breaz,

când nici eu nu sunt în stare să adorm?

Te aștept, măcar o dată vreau să îmi mai luminezi gândul întunecat,

pe care îl simt atât de înecat, și care simte că, în curând,

va fi inevitabil bombardat, de un somn iminent, grăbit, neastâmpărat.

Oricum, am greșit, tu nu ești orice fată din tren

Tu ești fata cu un mai mult decât perfect ten,

si nu aș vrea să îmi stric viziunea, doar pentru că am greșit probabil emisiunea,

și am dat pe canalul în care, tu, plecai spre alte hotare.

În încheiere, să știi, dacă mai treci, nu voi ezita,

iar zâmbetul

chiar dacă buzele mi-s înghețate,  

mi-l vei fura. 

Într-un final, voi ajunge și eu la destinație, și, poate, cu o mare satisfacție,

fiindcă ai lăsat asupra mea un dulce venin

Tu, fata din compartimentul vecin.