Capitolul 1
Alarma imi suna in cealalta camera. Imi deschid cu greu ochii si privesc fereastra mare din dormitorul meu. Este o zi insorita. Exact ce urasc eu .
Am uitat aseara sa opresc alarma . Astazi e sambata. Asta inseamna ca nu ma duc la cacatul ala de ziar local, pe care il urasc atat de tare. Nu trebuie sa inventez o poveste total neinteresanta dar care vinde. Astazi nu iau interviuri unor politicieni plictisitori si nici nu trebuie sa-mi impaienjenesc privirea cu mutra acra a sefului, pe care, apropo, il iubesc ca pe o broasca raioasa. Imi vine sa vomit doar cand ma gandesc la el, ca dovada ca stomacul imi este pe aceeasi lugime de unda cu creierul. Armonie perfecta, ce pot cere mai mult? Cum spuneam, un tip frustrat pe viata, dupa parerea mea. Genul acela de „mascul feroce” doar in lipsa sotiei, pentru ca in momentul cand inculpata apare in peisaj se schimba datele problemei iar masculul feroce se cam transforma in catelus puricos. Ma rog.
Azi o sa am parte de programul meu obisnuit pentru sambata – somn , o bine meritata punga de chipsuri si un film plin de clichée.
Inainte nu eram asa plictisitor sau cel putin asa tin minte.
Ma ridic in capul oaselor si incerc sa imi fac curaj pentru a-mi parasi patul cald. Ma ridic pe jumatate adormit si strabat holul pana ajung in celalalt dormitor. Cu pleoapele grele, ca si cum as fi avut agatati doi bolovani, caut alarma si o opresc.
Inca doua lucruri trebuie sa fac apoi eu si patul vom fi din nou impreuna.
Ma apropii de masa plina de hartii si doze de cola. Pornesc casuta vocala a telefonului si ma indrept spre spre bucatarie. Crapaturile peretilor parca incep sa se vada din ce in ce mai intens.
« Week-end-ul urmator incep sa imi renovez casa », ma mint eu cu nerusinare.
Deschid frigiderul iar privirea mi se opreste asupra unei pulpe de pui rumenita la cuptor. Mi-a adus-o mama acum 2 zile, deci inca este comestibila. Scot pulpa si ma pregatesc sa o bag in cupotrul cu microunde. Atunci aud :
„ Aveti 1 mesaj … „
Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost: « De la munca ! Astia vor sa ma cheme si in ziua mea libera. Gata imi dau demisia daca este vorba de asa ceva, nu, nu mai suport.»
Gandurile negre ce incolteau potentiala cerere de demisie sunt curmate la auzul unei voci extrem de familiare. Andrei. « Stiu ca este devreme si ca dormi dar sunt in drum spre tine. Acum ma urc intr-un taxi .Trebuie sa vorbim ceva important. Vezi ca vin si cu o amica »
Raman blocat. De cand Andrei vorbeste lucruri importante? Pentru el este important cine este tipa blonda de la bar sau cati bani cheltuie din averea parintilor. Ce naiba se intampla, m-am trezit in zona crepusculara ?
Fug bolborosind la telefon, dau hartiile la o parte si verific ora mesajului - 6:42. O, doamne, asta inseamna ca Andrei va fi aici din clipa in clipa. Nu ca mi-ar pasa de Andrei si de aerele lui de golan cu capul in nori dar parca venea cu o amica. Nu pot face o impresie gresita oricat de idiot as fi.
Incep sa imi analizez tinuta. Nu cred ca o pereche de pantaloni scurti decolorati de clor si un maieu ar fi ceva potrivit pentru a intampina o domnisoara pentru prima oara. Am si eu o conduita, ce naiba.
Ma indrept spre dormitor, deschid dulapul, arunc pe mine fix ce imi cade in mana - un tricou alb simplu, o pereche de jeans negri si o pereche de sosete negre. Fara sa am nevoie de oglinda, dau de doua ori cu mana prin par.
