Câinii de safir

1. Prima zi de vacanță

           Cu siguranță știți acele zile minunate de vară, când ieși pe afară și soarele îți prinde chipul în razele sale jucăușe ca niște mâini calde și pline de afecțiune, ei bine această zi urma să fie ună din acestea: păsările ciripeau în zbor, vântul adia răcoritor printre razele regelui Soare, iar Calipso se trezea ușor din așternuturile sale calde învăluite în lumina prietenoasă a dimineții.

       - Calipso, dragă, e gata micul-dejun coboară și hai la masă!

       - Vin acum, tată!

          Calipso, abia dezmeticită, sare iute din pat și ca un copil conștiincios ce era, trage dreperiile și soarele pătrunde timid în camera ordonată a fetiței, apoi începe să își facă patul dar ceva o oprește, se uită la ceas (ora 9:09) "Când am dormit atât? " se întrebă ea nedumerită "Și de ce tata nu m-a trezit ca de obicei la 7:oo căci azi am școală, iar un elev din clasa a 6-a nu își permite să întârzie cu un minut, dar minte cu o oră și nouă minute!". Aleargă până la parter sărind câte 4 trepte de o dată și privind iscoditor către tatăl ei zice:

      - Tăticule, am și eu o mică întrebare în legătură cu ceasul din camera mea, e stricat cumva căci arată ora 9:10 și asta ar însemna că am întârziat la școală cu exact o oră și zece minute!

     - Draga mea, ia-o ușor ceasul tău nu are nimic și nu ai cum să întârzii la școală. Te-ai uitat în calendar?

     - Nu m-am uitat, de ce?

     - Pentru că de azi ești în VACANȚA DE VARĂ!spuse tatăl aproape cântând de bucurire.

      Îndată ce a procesat toate cele auzite, pe chipul palid ușor pistruiat  a răsărit un zâmbet larg care scotea la iveală perle de un albe strălucitor, alcătuind o dantură perfectă. 

     - Merci, tati, pentru lămurire chiar am crezut că ai uitat să mă trezești și m-am panicat rău de tot. Să nu mă mai sperii așa niciodată, da?

     - Sigur, dulceță! Acum fugi repede pâna în cameră schimbă-te și repejor la masă căci se răcesc clătitele sau în cel mai rău caz vor face o excursie prin burtica lui Tobby.