Te plac ca pe o zi de Luni

In majoritatea cazurilor o carte nu trebuie judecata dupa coperta,precum si proverbul,dar aceasta carte este exact despre ce se spune din titlu : Te plac ca pe o zi de Luni,este o ironie pe care multi nu o vor intelege prin simplul fapt ca generatia actuala se degradeaza si este intr-o continua scadere fata de generatiile precedente,de la faimosul Iphone pana la clasicii adidasi ai tinerilor adolescenti precum : Converse,Air Max,Air force one,care mai de care mai sofisticat sa dea bine la vedere,pentru ca noi suntem poporul cel mai mandru dintre toate,mai ales cand vine vorba sa ne laudam.

Capitolul I : Metoda de 5 zile  

  Ziua I                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               Stateam pe mal si ma bucuram de soarele ramas in ultimele zile de vara,poate pentru unii nu este o mare chestie,dar pentru mine chiar e precum o liniste sufleteasca sa stau si sa-mi reculeg gandurile si ideile sub razele soarelui pe malul apei care curgea neincetat.In fine,sa sarim peste chestiile astea sentimentale si le las in seama altui autor care incearca sa atraga cititori cu vorbe duioase si povesti de dragoste precum in filme sa fie popular in randul adolescentelor.Deobicei atribui unor nume o caracteristica specifica,in capul meu totul pare logic,asta si in cazul Ralucai,care era asemenea unui dex in ghiozdan,un tantar cand incerci sa dormi,o musca care te bazaie cand mananci,da,asa de grava era situatia.Sincer sa fiu la inceput parea o fata normala pe care o agatai mai greu,acum am si aflat de ce,o sa aflati si voi. Eram tipul linistit de baiat,nu aveam treaba cu nimeni,eram sociabil etc. incepusem sa lucrez la o firma Suedeza renumita din orasul meu,nu faceam nimic decat sa stau toata ziua pe calculator si sa sortez/trimit/aranjez/modific fisiere,documente,etc.

   Ziua II                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             Luni,ora 9 dimineata,apare colega noua,pe nume: a-ti ghicit,Raluca! Speriata precum o caprioara nou nascuta,se aseaza la calculatorul din fata mea,avusesem un flash din viitor cum ca,ii voi cunoaste toate povestile si intamplarile din viata ei,voi fi noul ei umar personal de plans,dar cum orice actiune are si o reactiune,ma bazam pe proverbul din limba engleza: A shoulder to cry on,is a dick to ride on.Mi-am permis sa folosesc limbaj vulgar in limba engleza pentru ca oricum majoritatea cititorilor nu o sa inteleaga,nu sunt pesimist,dar traiesc si eu cot la cot cu generatiile care predomina liceele de zi cu zi.Am facut cunostiinta cu Raluca,avea 24 de ani,ochii caprui,parul brunet si restul las la imaginatia voastra,despre aspectul meu ce pot sa spun,sunt ca un David Beckham romanesc,deci fetelor,faceti-va filmu'. Din momentul in care am vazut-o pe noua colega,mi-am zis ca trebuie neaparat sa o aduc acasa,nu de alta dar chiar era nevoie de o mana de femeie in casa,vasele nu se spala singure iar mancarea nu se pregateste singura,in cazul patului il putem face si desface amandoi.Motivele mele pentru a o aduce acasa erau intemeiate dar desigur nu ii puteam spune ei asa ceva,cel putin nu inca. Am aplicat metoda de 5 zile,asta inseamna 5 zile in care ii voi spune doar un salut prietenesc si nimic mai mult,asta e primul pas,in gandul ei probabil o sa apara idei de genul: Oare nu ma place?E diferit fata de restul barbatilor care deja m-au abordat si au venit cu glume ieftine sa ma bage in pat?,desigur asta facea parte din plan,pentru ca oricat de mult as vrea sa nu ii dau dreptate, toti barbatii urmaresc aceelasi lucru,este o logica foarte simpla de ce noi recurgem la aceste metode sa ajungem unde trebuie,in primul rand acolo a fost casa noastra candva si nimeni nu trebuie sa uite de unde a plecat si va trebui sa revina odata si odata,daca se poate cat mai des,aceeasi teorie o aplicam si in cazul sanilor,de care am stati atasati cu gura, o durata considerabila de timp si vechile obiceiuri nu se uita niciodata,asa ca fetelor,nu va speriati daca un baiat se uita in decolteul vostru,cand vedem o pereche expusa de sani simtim un Deja-Vu si ne dorim sa revenim,oricum daca voi nu ati vrea sa va vedem podoabele nu le-ati expune,sa fim seriosi.