Singură în Mulțime

Scrisoarea numărul 1.

          Iubitul meu Ares,

   Îți scriu deoarece, doctorii cred ca asta mă va ajuta. Dar și pentru că nu te-am uitat, nu am încetat să te iubesc, nu am trecut peste ce a fost...

   Și am atâtea să îți spun...

   Îți aduci aminte cum ne-am cunoscut?

   Eu îmi aduc aminte ca eram cam prin clasa a X-a, iar eu tocmai ce mă mutasem în Berkeley cu familia mea și nu cunoșteam pe nimeni. Tocmai ce mă mutasem în școala ta, iar Emma avea sarcina să îmi prezinte școala și a rămas cu mine și în restul zilei deși nu era obligată să o facă. La prânz am mers împreună la cantină și când am intrat în uriașa încăpere, aveam impresia că toți mă privesc. Am înaintat spre o masă unde mai erau așezați doi băieți și o fată, Aleczander, Raissa și Ezra care s-au dovedit a fi destul de prietenoși, iar apoi s-a mai așezat un băiat, Tu, Ares Molina.

   Tu nu erai prea vorbăreț, cel puțin cu mine nu ai vorbit deloc cât timp am stat acolo. Vorbeai cu Ezra și Alec despre o petrecere la cabana de pe lac a părinților tăi în weekend-ul ce urma. Tu nu ai spus că aș fi invitată dar a avut grijă Alec să mă anunțe că toată școala este invitată. Și inițial nu voiam să vin, dar am vrut să te cunosc mai bine, să cunosc mai bine lumea din care făceai parte, chiar dacă acea lume ar fi putut fi complet paralelă cu a mea. Așa că am venit, deși petrecerile nu erau chiar stilul meu de a-mi consuma timpul liber.

   Am intrat în casa ta împreună cu Emma și Raissa. Erai pe canapeaua mare din mijlocul sufrageriei, râzând și bând dintr-un pahar roșu de plastic, umplut probabil cu bere, înconjurat de prieteni tăi a căror nume mi le amintesc vag. Majoritatea timpului am stat pe terasa din spatele casei, ce avea o priveliște mirifică spre lacul înconjurat de pădurea întunecată. Am stat mult timp singură acolo pană ce ai apărut tu cu o doză de cola pe care ai întins-o spre mine și te-ai așezat lângă mine pe scara ce dădea spre lac.

   Atunci a fost prima dată când mi-ai vorbit.

   La finalul petrecerii te-ai oferit să mă conduci până acasă,iar tu deși nu am acceptat ți-ai luat geaca și m-ai prins din urmă exact când am ieșit de pe aleea casei. Tot drumul am mers în liniște, exceptând momentele când îți spuneam că ar trebui să te întorci, dar nu ai făcut-o decât atunci când m-ai văzut intrând în casă.

   Și abia acum realizez ca am uitat să îți mulțumesc. Așa că o fac acum.

   Mulțumesc! Mulțumesc că m-ai condus! Mulțumesc că ai avut grijă de mine!

                            Cu drag, a ta Tessa!