Violent

introducere

"This life, which had been the tomb of her virtue and of her honour, is but a walking shadow; a poor player, that struts and frets her hour upon the stage, and then is heard no more: it is a tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying nothing." - William Shakespeare

Îmi sparg bariere inexistente și continui să mă joc cu limitele-mi deja transformate în dezastre. Cred că sunt puternică atunci când alcoolul mi se răsucește printre coaste și-mi îneacă plămânii împreună cu norii de fum cenușiu ce-i înconjoară, făcându-mă regină a dezastrului și judecător al lumii, dar adevărul e că nu am vreo putere care să-mi elibereze strigătele corzilor vocale chinuite de presiune din sicriul pe care mi-l construiesc singură, căci atunci când viața ta se bazează pe două lucruri toxice știi bine că nu mai poți scăpa din îmbrățișarea crudă a morții.

Și dacă ar fi să-l citez pe Shakespeare nu pot decât să aprob faptul că începuturile violente au sfârșituri pe măsura, deşi oricine e capabil de a-şi schimba soarta cu care s-a aprins până când îi vine vremea de a se stinge. Dar poate faptul că eu mi-am întâlnit sfârşitul înaintea începutului mă transformă într-o excepţie, una în care tot ce mă înconjoară îmi sugrumă perspectiva cu mâinile strâns încleştate pe gâtul minţii mele. Și punctul meu de vedere e schimbat cu aşa o violenţă că nu pot numi următorul capitol din eternitatea mea decât începutul, deoarece continui să renasc din cenușă doar pentru a mi-o infiltra apoi în corp prin țigări a căror mucuri ajung zdrobite de tălpile pantofilor mei și prin paharele goale cărora le pierd numărătoarea în mijlocul nopții.

- Încă unul! cer, în timp ce pierd scrumul țigării undeva pe bluza mea și caut cu privirea stele în părul tipului de lângă mine.

Nu le găsesc, așa că-mi întorc capul în față și suflu fumul încet, apoi mă uit prin jur și realizez că nicio persoană din acel club nu posedă aștrii de care am disperată nevoie. Râd, totuşi, când irişii mi se aruncă în palmă şi descoperă toate punctele galbene şi cometele ce-mi împânzesc pielea, conştientizând că nici în seara asta nu sunt lăsată singură.

Îmi las pleoapele să se regăsească una pe alta.

Începutul meu e un amalgam de nopţi nedormite şi cercuri negre în jurul ochilor, e acceptarea unei generaţii otrăvite şi constă din terifianta constelație formată din armele pe care eu le-am ales pentru a-mi popula venele şi arterele.

- Pentru începutul sfârşitului, şoptesc, şi îmi las gura arsă de alcoolul ieftin, dar puternic.

Începutul meu e doar un alt sfârşit violent.