Moralitatea acţiunilor mele nu există, majoritatea sunt fugitive şi fără transparenţă. Uneori chiar sunt foarte greu de înţeles. Adopt stilul de "izolare totală" pentru a supresa turbulenţele de personalitate şi unele fobii. Astfel, apartenenţa de un colectiv social devine imposibilă. Mă rog, ar fi foarte distractiv să deţin o eticheta ca ceilalţi şi să pretind că sunt o persoană autentică când de fapt sunt doar un cobai.
De multe ori mă găsesc prins în lumea feerică, departe de dimensiunea obişnuită si familiară tuturora. Îmi arunc rămăşiţele proaspăt luate din crematoriu şi las câteo bucăţică în fiecare galaxie până reuşesc să colonizez întreg universul. Toate astea se întamplă în timp real şi NASA nu ezită să îmi primească degetul mijlociu de fiecare dată.
Deşi, Calea Lactee şi Andromeda nu se vor ciocnii niciodată pentru mine, îmi menţin dorinţa de a fi eu cel care va aduce o schimbare. Să-i crească universului tensiunea arterială cel puţin. Nu că nu ar fi universul deja tensionat cu toată lumea asta care are dorinţa arzătoare de a manipula orice materie văzută şi nevăzută din cosmos.
Ţin să menţionez, viata mea nu este la fel de palpitantă ca şi a lui Tintin şi de asta vreau să o schimb. "Zac " zile întregi în pat şi motivaţia mea e mai proastă decât economia din Kongo. Îmi e greu să mă exprim; mă agăţ de subiecte care nu au nicio legătură cu mine şi mă pierd în neant. Nu ştiu dacă e o mişcare evazivă pentru a evita sa vorbesc despre mine.
Nu sunt un personaj, prefer sa îmi zic bucium sinucigaş. Nu m-aş sinucide dar îmi place să fac scurtmetraj şi să mă sparg în rime. Mă atac mai repede decât Franz Ferdinand în timpul asasinării deşi în majoritatea timpului nu este vorba despre mine iar OSCAR nu o să vă ajute să mă înţelegeţi.
(OSCAR este un acronim conceput pentru a ajuta cititorii să înțeleagă caracterizarea directă și indirectă).
