Când se lasă seara ... murim

Untitled part

Stau și aștept în ceea ce pare a fi o cameră de hotel. E întuneric, dar se întrezăresc luminile de pe stradă, pâlpâind frenetic. Conturul turnului de oțel se schițează de la sute de metri, lăsând în urma lui o umbră acaparatoare, abea vizibilă din cauza orelor târzii. Au trecut 17 minute și 24 de secunde, 25, 26, nu am un ceas la mine așa că număr încet și sigur, poate că este un ceas, doar că nu-l văd, poate că sunt doar într-un vis pentru că totul este prea vag, pare ireal. Chiar atunci aud pași pe culoar, o cheie se răsucește în broasca yalei și intră în ea. Liniile feței ei aspre se conturează încetul cu încetul, având o tentă portocalicioasă de la neonul de pe perete. Acum că pot vedea camera sunt uimit, acum că am ieșit la lumină gândesc limpede. Ce caut aici? Din nou? Nu e corect, nu e greșit, nu e.. E viața mea. Sunt Finnias Greyjoy și asta e povestea mea.

Ea e specială, ca o gură de aer într-o cameră fără oxigen, nu-i știu numele real, nici ea pe al meu, asta ar complica lucrurile și mai mult. Își dă jos pardesiul purpuriu cu motive aurii, țesute în formă de linii orizontale, aștept să spună ceva, orice. În loc să ne salutăm ne privim intens, se pune pe marginea patului cu așternuturile albe, neatinse, atât de perfecte. Pare un scenariu banal, doi oameni într-o cameră de hotel, două suflete în căutarea iubirii. În loc să se apropie, o simt mai distantă, parcă s-a întâmplat inevitabilul. Am încercat să evit cât mai mult asta, de prima dată când am văzut-o coborând din bentley-ul negru lăcuit și polișat al colonelului. M-a privit nepăsătoare ca și cum viața s-ar scurge din ea fără încetare ca și cum și-ar aștepta sfârșitul, cuminte ca o școlăriță. Am făcut cunoștiință, i-am strâns mâna privindu-l pe colonel. Era neobișnuit pentru ea să facă așa ceva, toată lumea știa că soțiile superiorilor trebuiau să întindă mâna, noi să o sărutăm discret, cu privirea în jos, ca și un umil câine de vânătoare, bine dresat. M-a privit aprig, puteam să simt modul în care mă analiza scrutător, a adăugat un mic mormăit din care am înțeles doar: "mă numesc J.." rectifică " sunt doamna Mercier". Am mai stat așa câteva secunde, dar puteam să recunosc focul din privirea ei oriunde, era o rebelă, o reacționară, o proscrisă. Cum s-a inflitrat în guvern și armată? Desigur, de aceea s-a căsătorit cu un colonel scorojit, trecut de mult de vârsta măritișului. Algernon Mercier avea o mustață impunătoare, riduri adânci și proeminente, cu alte cuvinte putea să fie tatăl meu. Eu păream mai tânăr decât eram, cu siguranță. Atunci aveam 34 de ani abea împliniți, purtam negru, uniforma securiștilor, nu că aș avea ceva de obiectat, este culoarea mea preferată, mă rog, non-culoarea. Ochii mei verzi de cățeluș plouat s-au transformat doar în niște instrumente de văzut prin care nimic nu poate trece. Și totuși, ceva din ea l-a trezit pe vechiul eu. Firește și eu sunt un rebel. Noul guvern a crezut că ne poate reduce la tăcere, dar secretul e că trebuie să-ți ți prietenul aproape și dușmanul și mai aproape. Așa că s-a format o elită de reacționari, nu avem adunări stabilite, nu suntem un grup organizat cu mulți membrii. Simplul fapt că știi că există cineva care luptă înapoi, îți dă speranță. La început au ars cărțile: "un popor informat e unul care se răscoală", au spus ei. Apoi au obligat femeile să poarte fuste și rochii până în pământ. Apoi au modificat legea. Acum, suntem aici, nu mai trăim în trecut. Deci, să ne întoarcem.

- I-am spus, zise ea cedând însfârșit.

- Ce? Eram chiar nedumerit pentru că voiam ca totul să se sfârșească.

- Nu-l iubesc, a spus degajat de parcă era un daily reminder.

Mi-am mijit ochii pentru a vedea-o mai bine în lumina veiozei verde de pe noptiera cu cuvinte scrijelite în lemnul închis la culoare:"mai este speranță". Darămite în camera asta a mai fost cineva, cineva care se răscula, un rebel, ca noi. Nu am știut ce să-i răspund: dacă-i spuneam că o iubesc nu rezolvam nimic, doar îi confirmam soarta noastră dată pieirii, dacă tăceam îmi arătam posibilul dezinteres, care era defapt inexistent.