Ida Berliner

75 8 47
                                    

     Agitatie

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     Agitatie... Auzea rasete copilaresti, tipete si certuri. Auzea rasete...

     Sunetul tocurilor spargea fantasma. Fragmente ale copilariei se dezinegrau in fata ei, holul albastru se decolora, iar imaginile chipurilor se topeau.

     Holul era gol. Era liniste acolo. Doar inima batea fara astampar.

     Inca un pas...

     Silueta imensa se micsora. In locu-i se ivi ea: scunda, indesata, cu obrajii inrositi de la efortul pe care il facea doar strabatand coridorul.

     Isi duse mana la gat. Camasa teapana parea ca o sugruma, abia se misca in ea. Era un chin, o tortura nemeritata. Arata jenant. Gasi in locu-i, insa, gulerul maletei negre.

     Era salvata. Era treaza.

     Genele lungi s-au ridicat, lasand la iveala veninul unei priviri ingrozite de trecut.

     Inaintarea se facea leant. Mersul alaturi de atitudinea necunoscutei pareau sa inchida sub lacatul indiferentei trairile reale. Un pas o prabusea in trecut, ca apoi urmatorul sa o ridice, inapoi la realitatea actuala.

     Se lovi apoi de imaginea usii din lemn. Aseza mana pe clanta.

     Ezita.

     Ezita precum in trecut. Nu! Ezita din cauza trecutului. Atat de viu, atat de violent, atat de josnic, gata sa o tranteasca la pamant.

     Scartaitul alunga gandurile. Se ivi in incapere. Privirea goala se invartea prin aceasta. Modul in care isi facu prezenta parea ca tipa " Uita-te la mine! Ma vezi? Eu sunt judecator si calau." Tipat mut dar real in imaginatia celor prezenti. Un tipat animalic, lipsit de control...

     Vulgaritatea curiozitatii din priviri era acolo. Fiecare masura trupul, cautand in amintirile vagi o persoana pe care ar fi putut sa o asocieze. Nu era nimeni acolo.

     Ea insasi se simtea precum o fantasma. Traind in trecut, suferind in prezent, urand viitorul. Imaginea sa s-a descopus, trairile s-au ars, constiinta s-a sfarmat.

     -Ida...

     Da, ea era. Ida un mort cu aspect frumos. Iluzia ce o inconjura ascundea haosul hidos al gandirii, vulgaritatea si violenta acesteia.

     Curiozitatea deveni scrum. Confuzia o inlocui oferind un aspect idiot celor ce o posedau. Singur, doar dirigintele recunostea elemente ale chipului.

     Privire innecata de frurie si buzele inclestate, reprezentau elemente ce le remarcase atat de usor acum zece ani. Elemente vii, cu o influenta necunoscuta, schimbau imaginea chipului deformat de grasime.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 24, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Petale de isomie in vazduhul intunecat: pagini pierduteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum